Puţine date sunt mai încărcate simbolic decât ziua de 20 mai 1990. După treizeci de ani, alegerile parlamentare şi prezidenţiale de atunci rămân temelia arhitecturii României contemporane. Dincolo de mutaţii, dincolo de cariere individuale şi de schimbări geopolitice, fesenismul, triumfător...
Rădăcinile naționalismului contemporan sunt de găsit în zorii evului ideologic: mitul națiunii a fost creat de istorici, poeți și filosofi în era în care statele-națiune păreau a fi unități politice prin excelență. Dacă ne uităm, de pildă, la naționalismul...
Nu știu dac-ați observat, dar presa a pierdut obiceiul de a-și duce până la capăt dezvăluirile. Jurnaliștii de investigație (dacă au existat vreodată) au dispărut, fiind înlocuiți cu o pleiadă de funcționari blazați cărora șefii le distribuie subiectele gata...
Pandemia de coronavirus a stricat planurile politice ale președintelui Vladimir Putin și ar putea deveni o bornă în istoria recentă a Rusiei. La 15 ianuarie, Vladimir Putin l-a destituit pe Dmitri Medvedev din fruntea Executivului de la Moscova și...
Se vede în această conjunctură globală excepțională cât de importantă este presa și cât de necesară este respectarea principiilor etice ale profesiei. Globalizarea și pandemia declanșată de Covid-19 au produs în mai multe țări mistificări similare, au circulat teorii...
Conversaţia despre libertate a încetat să mai fie, o dată cu pandemia, una abstractă şi academică. Libertatea a devenit, în acest context al fricii şi al căutării frenetice a unui panaceu, o valoare subversivă. Libertatea a fost privită, dintr-o...
Mai mult de 30 de ani au trecut de la evenimentele extraordinare care au dus la prăbușirea regimurilor leniniste în Europa Centrală și de Est. Această perioadă a fost caracterizată de viziuni nobile asupra societății civile, justiției și libertății, precum...
Am reascultat recent muzica lui Vladimir Vîsoțki, o muzică melancolică, tristă, un fel de fado siberian, amintind de vremurile însângerate ale stalinismului, o muzică sfâșietoare, asemeni amintirilor celor scăpați din lagăre. O nostalgie încrustată în fiecare fibră a memoriei lor,...
Bilanţul celor două luni de stare de urgenţă este bilanţul a treizeci de ani de postcomunism. În acest interval, statul român s-a înfăţişat cetăţenilor săi aşa cum este în realitate şi nici măcar fardurile fricii şi ale propagandei televizate nu...
Fanatic și intolerant, comunismul românesc a reprezentat o agresiune sistematică împotriva libertății umane. O carte apărută în 2004 la Polirom oferă și azi o excelentă radiografie a ultimilor ani ai perioadei ceaușiste din istoria comunismului românesc. Este vorba de...
Dacă se va scrie, vreodată, istoria intervalului istoric pe care îl traversăm, cronica sa va fi una a domniei fricii. Căci, mai mult decât oricare alt sentiment pe care fiinţele umane îl pot încerca, frica domină, modelează şi determină conduitele...
„Nimic nu va mai fi ca înainte”. Aceasta pare concluzia pe care, cu o suspectă unanimitate, și-a însușit-o populația planetei. Las’ că o astfel de aserțiune pretinde talente de clarvăzător, pe care nu le-am prea intuit la cei pe care-i...
În martie 1985, Mihail Gorbaciov i-a succedat obscurului Konstantin Cernenko ca secretar general al CC al PCUS. Nu era limpede atunci că relativ tânărul aparatcik va fi cel care va declanșa un val reformator ale cărui efecte vor fi prăbușirea...
Doi prieteni români de Facebook, foarte onorabili, au avut o dispută de o natură care – ne place sau nu – mai toţi o vom trăi, într-un fel sau altul, în perioadă ce vine. Esenţa ei: cât de suspicioşi trebuie...
Pentru români, ca şi pentru toate naţiunile ai căror miniştri de Externe au semnat declaraţia comună alături de secretarul de stat al Statelor Unite, mai 1945 înseamnă începutul unei ocupaţii care s-a vrut a fi eterne. Nimeni nu poate...
Adrian Năstase – Năstase Adrian, pe numele său de infractor validat ca atare prin două sentințe cu executare – a fost un bun maestru pentru Victor Ponta. Inclusiv în sensul următor: când era în Opoziție, la început cel puțin...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
