Patriotismul lucid, deci echilibrat, are un singur dușman: naționalismul pe trei cărări – xenofobă, antipluralistă, filetistă –, care străbat o societate închisă în prejudecăți, captivă mitologizării și vulgarizării istoriei naționale. „Vulgata bunului român” credincios și cinstit, sabotat de veacuri...
Cine și-a imaginat că Viktor Orbán este un enfant de choeur s-a înșelat. Este un politician revizionist, un neohorthyst. Ideologic, este șovin, ultranaționalist și un propagator al utopiei națiunii pure. Folosește stereotipuri rasiste și homofobe. Nu este un zelot....
Pierderea părinților a fost compensată, în cazul Virginiei Woolf, de apariția unor femei al căror rol poate fi definit drept providențial. După Anne Thackeray, Janet Cape și Violet Dickinson, prim-planul scenei a fost ocupat de Caroline Emelia Stephen, sora tatălui...
Înainte cu decenii de fenomenul AUR a existat fenomenul Păunescu. Legătura dintre ele o face ataşamentul pentru acelaşi vociferant triumfalism naţionalist. Sentimentul cocardier al fiinţei. Dimensiunea legionaroidă se poate lesne identifica în obsesia obârşiilor, a “pământului strămoşesc stropit cu...
Idealizarea, regretarea și promovarea actuală a comunismului e rodul ignoranței crunte sau al ticăloșiei totale. Tertium non datur. Nostalgia după comunism emanată de mințile sucite de socialismul multilateral dezvoltat e simptomul rezidual al unei grave patologii morale care afectează...
AUR este încarnarea stilului oracular în politica post-comunistă. Oracolul nu poate fi tras la răspundere. Este, la propriu, iresponsabil. Ceea ce, fireşte, nu e o circumstanţă atenuantă. În cazurile Simion şi Georgescu, este una agravantă. „Ce este AUR? Bastardul...
Trecerea Atlanticului înseamnă, pentru Nabokov, nu doar despărţirea de Europa, ci şi sfârşitul unei vieţi: autorul care scrie în limba rusă devine, o dată cu noua sa existenţă, profesorul rătăcitor şi mai apoi iconoclastul părinte al Lolitei. Ceea ce rămâne...
O comunitate rămâne unită de firele nevăzute ale acelorași probleme, suferințe, pasiuni, începuturi și sfârșituri. Acum ne aflăm, ca societate, în perioada unui alt necesar început, dur și amar ca fierea, dar deloc asemănător cu altele prin care am trecut...
Unul din cele mai expresive portrete ale Virginiei Woolf i se datorează lui Isaiah Berlin. Evocarea nu vizează însă, în primul rând caracterul și inteligența scriitoarei, ci înfățișarea ei. Bărbat de lume, care a străbătut en fanfare o întreagă...
Capacitatea umană de autoînșelare este infinită. Tiraniile moderne nu se mulțumesc să înrobească fizic. Scopul lor este condiționarea psihică, subjugarea mentală. Propaganda totalitară se bazează pe agresiune simbolică şi pe disponibilitate emoțională. Face apel la instinctul comuniunii şi al...
Niciun cuvânt de compasiune, de solidaritate din partea liotei „suveraniste”, după ce armata rusă a atacat cu rachete de croazieră și drone inclusiv Cernăuțiul, lăsând în urmă morți și răniți. Tăcere pe linie. Acestora le „pasă” de ceea ce se...
Penetraţia rusă în România de după prăbuşirea dictaturii comuniste a început masiv în perioada primului mandat Iliescu. Sunt lucruri ştiute, nu insist. Deruta de la Kremlin din ultimii ani ai lui Elţîn a încetinit acţiunile directe şi indirecte. După intrarea...
„Să nu ne mai batem joc de banii acestei țări!” – aceasta este ideea sub cupola căreia poate sta întregul discurs al premierului Ilie Bolojan prin care a anunțat al doilea pachet de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar al țării...
Secolul XX a fost, înainte de toate, secolul totalitar. Ingineria utopică s-a servit de crimă şi de planificare spre a imagina un viitor din care trecutul să fie eliminat. Crimele şi barbaria totalitare nu sunt un accident de parcurs şi...
Filosoful politic lituanian Leonidas Donskis (1962 – 2016) a fost unul dintre cei mai atenți, profunzi și cunoscuți observatori ai populismului, fricii și curajului. Public aici un fragment din primul capitol al unei cărți de dialoguri pe care o...
Acum, când prostiile făcute de guvernanți în anii precedenți ne-au pus cu spatele la zid, ar trebui să medităm asupra motivelor care au făcut cu putință derapajul din care nu știm cum să ne redresăm. S-ar putea ca intrarea în...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
