Victor Ponta. Fără poantă


Adrian Năstase – Năstase Adrian, pe numele său de infractor validat ca atare prin două sentințe cu executare – a fost un bun maestru pentru Victor Ponta.

 

Inclusiv în sensul următor: când era în Opoziție, la început cel puțin (nu după episodul în care Adrian Năstase și-a tras un fular în gât!), fosta mare speranță a social-democraților din timpul lui Nicolae Văcăroiu, „Micky Șpagă”, „Guzganul rozaliu” și (chiar și) Oliviu Gherman avea uneori momente simpatice. Poate că nu mai țineți minte, dar avea chiar și umor – a și făcut (sper că memoria mea nu îmi joacă feste) o culegere cu „ziceri memorabile” din Parlamentul României, cred că fix din vremea în care dl Năstase (Năstase Adrian – nume complet de infractor, cum spuneam…) era președinte la Camera Deputaților. Când însă dl Năstase era la putere, lucrurile se schimbau dramatic – și pentru domnia sa, și pentru noi; poate că mai țineți minte că însuși Ion Iliescu l-a făcut, așa cum merita, „arogant”. Și câte și mai câte – „umblă unii cu corupția în gură” / „să-mi numărați ouăle” / nepotul Mătușei Tamara/ „capitalismul de cumetrie” ș.a.m.d….

Dl Victor Ponta era, schimbând ceea ce e de schimbat, cam tot pe acolo. În Opoziție, deschis, atent, curtenitor uneori, chiar dacă un jucător de fotbal mediocru și, poate tocmai de aceea, scandalagiu (și eu, și Robert Turcescu, an de grație 2004, putem depune mărturie în acest sens, pentru că am fost pe teren amândoi atunci). Când însă ajunge la putere sau când se simte din nou „pe val” e – și așa va rămâne în veci! – „Dottore”, uită că a plagiat grosolan și devine, ca și Adrian Năstase, arogant. Cel puțin arogant.

Iată una recentă cu dl Ponta – subsumată modelului de comportament mai sus menționat, un model despre care am putea spune, ușor ironic, că e o formă denaturată a modelului blagian (Lucian, nu Vasile!)  „deal-vale”.

Fapte, scurtissim:

„Marius Pancu: Ați fost în același partid care a susținut atât de multe măsuri, ați fost în același partid…

Victor Ponta: Eu cred că dvs. nu m-ați sunat să aveți o dispută politică cu mine.

Marius Pancu: Nu, nu, dvs. Ați inițiat-o, nu puteți să vă distanțați de un partid în care ați activat atât de mult timp.

Victor Ponta, nervos, înainte de a închide telefonul: Pe cei care fac presă îi respect, pe cei care fac propagandă, nu.

Marius Pancu: Sigur că astfel de jigniri nu-și au rostul.” (Sursa: //www.aktual24.ro)

Context: Pro România, partidul condus de Victor Ponta a înregistrat, în măsurătorile sociologice recente o creștere. Nu o creștere explozivă, dar una care se vede. Dacă e doar un bonus de context sau e ceva care va avea, cum se spune, și durată, e prematur să spunem acum. Fapt este că, pentru dl Ponta și pentru partidul domniei sale, valul pare să fie, din nou, ușor prietenos.

Ceea ce eu nu înțeleg e de ce Victor Ponta se simte calomniat când i se amintește că a fost pesedist. E ca și cum Ion Iliescu s-ar simți calomniat când i se amintește că a fost comunist. Pentru amândoi: că au fost și că au rămas…

 

Articol publicat și pe MarginaliaEtc.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.