PSD, la „momentul adevărului” despre sine însuși

„Momentul adevărului” s-a dovedit, de fapt, momentul căderii măștilor de pe fețele social-democraților și (re)întoarcerea la populism și la naționalism economic.

Aproape 98 la sută dintre social-democrații care au participat la referendumul intern au votat să îi retragă sprijinul premierului Ilie Bolojan.

Acest referendum, organizat sub titulatura „Momentul adevărului”, a fost, de fapt, un simulacru. Conducerea PSD a știut clar, probabil de la începutul anului, direcția spre care vrea să împingă lucrurile, și anume ieșirea de la guvernare, doar că staff-ul partidului s-a ferit să își asume decizia, întrucât ieşirea benevolă echivala, în ochii electoratului, a celui lucid, rațional, cu o fugă de responsabilitate. Și atunci a anunțat organizarea unui referendum în partid pentru, chipurile, a le da ocazia membrilor de partid să decidă dacă mai vor la guvernare sau nu. Că era vorba despre o mișcare-paravan o demonstrează și faptul că, cu câteva zile înainte de votul programat pentru 20 aprilie, rețelele sociale erau deja împânzite de mesaje publicitare  postate pe paginile foarte multor social-democrați, având un mesaj similar: „Ajunge. Până aici. Votez la momentul adevărului. Din toată țara. Cu o singură voce”.

În aceeași direcție, e premeditării ieșirii de la guvernare și a folosirii referendumului drept paravan, duce și formularea textului pe care l-au avut în față cei aproape 5000 de social-democrați care au participat la referendum: „Având în vedere prăbuşirea economico-socială din ultimele 10 luni – cu recesiune, inflaţie, afaceri care se închid, şomaj, scăderea investiţiilor publice şi a nivelului de trai, în special pentru tineri, pentru pensionari şi categoriile vulnerabile – plus lipsa dialogului real în Coaliţie şi cu partenerii sociali. Consideraţi că PSD trebuie să îi retragă sprijinul politic prim-ministrului Ilie Bolojan? (Răspuns: DA/ NU)”. În felul în care a fost formulată întrebarea, toate neajunsurile invocate sunt din vina premierului Ilie Bolojan – deși lucrurile nu stat așa, Ilie Bolojan preluând o vistierie națională aproape goală, situație de care se face responsabil în mare măsură PSD prin premierul Marcel Ciolacu –, astfel că e firesc să ceri sancționarea vinovatului și să decizi să ducă singur povara responsabilității.

Două mize majore are PSD prin ieșirea de la guvernare. Pe de o parte, jucând cartea populismului și a naționalismului economic de genul celui din anii 90, „Nu ne vindem țara” –  speră în recuperarea electoratului migrat spre AUR de când social-democrații au intrat la guvernare într-o coaliție democratică pro-europeană, reformistă, alături de PNL și USR. Pe de alta, speră să blocheze reforma companiilor de stat, chiar dacă această reformă este parte a „Programului de Guvernare 2025-2028”, asumat de toate partidele din arcul guvernamental, deci inclusiv de PSD.

Ce urmează? Primul-ministru Ilie Bolojan a anunțat că nu va demisiona. Poate urma încercarea PSD de a-și duce planul de înlăturare a premierului Bolojan prin inițierea și votarea unei moțiuni de cenzură ori doar prin votarea ei, la inițiativa AUR și compania „suveranistă” din Parlament. Fie am avea fie un Guvern minoritar, foarte fragil – fără PSD nu ar mai exista o majoritate parlamentară care să susţină măsurile Guvernului –, fie o coaliţie de guvernare în care ar intra AUR şi PSD (deşi Sorin Grindeanu respinge scenariul acesta, iar președintele Nicușor Dan a afirmat și el că nu va numi un premier propus de AUR și PSD). În cea din urmă variantă, e posibil să ajungem la alegeri anticipate, scenariul pe care mizează AUR.

Ieșind de la guvernare, PSD are şi de pierdut. Pierde credibilitate în ochii electoratului raţional, care realizează că bugetul de austeritate nu este un moft şi că nu există o alternativă mai bună în momentul de faţă. Şi, prin pierderea controlului asupra unor ministere şi, implicit, asupra unor surse de finanţare pentru Consiliile Judeţene şi Primăriile conduse de social-democraţi, ar pierde bani şi influenţă. Iar pe Sorin Grindeanu s-ar putea să îl coste funcția de președinte al partidului. Poziția îi este ameninţată de o vreme de extrem de vocala grupare coalizată în jurul fostei peremiste Olguţa Vasilescu.

PSD a ajuns la un nivel demagogie și populism care este la întrecere cu cel al AUR. “Vânzarea de ţară”, “firmele străine care ne-au luat bogăţiile” sunt teme desprinse din sloganul anilor ’90, iar “Nu ne vindem ţara” este un slogan provenit din laboratoarele de propagandă ale fostei Securităţi şi livrate ultranaţionaliştilor din Vatra Românească, PRM, PUNR, precursorii ideologici ai actualelor partide ultranaţionaliste, „suveraniste” AUR, SOS, Partidul Neamul Românesc. Iată, (p)reluate, azi, de PSD, un partid în care personaje provenite din toxicul PRM, cum e Olguța Vasilescu, au ajuns vocale și influente.

Ceea ce e cert că va urma este un cocktail periculos pentru stabilitatea economico-financiară a țării: o criză politică suprapusă peste o criză bugetară, economică și energetică. Factura șu o vor plăti cei care au declanșat criza, ci mediul de afaceri și, prin ricoșeu, omul de rând.