Serviciul secret al MAI, târât în jocurile de putere ale PSD


PSD transferă decizia privind numirea şefului serviciului secret al Ministerul de Interne de la premier la ministrul de Interne. În 2012, tot PSD făcea mutarea în sens invers. Dacă atunci, această mişcare vorbea despre jocuri de putere în USL, în favoarea PSD, acum, pare să vorbească despre jocuri de putere în PSD.

 

Camera Deputaţilor a adoptat, ieri, legea pentru aprobarea OUG 76/2016, privind înfiinţarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă a MAI. A făcut-o cu un amendament introdus de PSD, care transferă numirea şefului acestei structuri de la premier la ministrul Afacerilor Interne.

După ce afli această informaţie, prima reacţie este de a spune că e o decizie corectă, o revenire, după câţiva ani, la o stare de normalitate. Pentru că, potrivit Constituţiei, primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, deci, nu activitatea unor şefi de structuri ce intră în organigrama unor ministere, gen DGIPI.

Dar când iei în calcul că hotărârea de acum a PSD se bate cap în cap cu o decizie din decembrie 2012, tot a PSD, dar a unei alte grupări din partid, care făcuse mişcarea în sens invers, această decizie pare să spună una-alta despre cine conduce acum jocul în PSD şi la Putere.

În decembrie 2012, la doar câteva zile după câştigarea alegerilor parlamentare de către USL şi  instalarea Guvernului, prima grijă a premierului Victor Ponta a fost transferul numirii şefului DGIPI de la ministrul de Interne la primul-ministru. Acesta fusese, de altfel, primul semn că Victor Ponta are planuri politice legate de Cotroceni, nerecunoscute oficial la vremea respectivă. Planuri paralele cu cele ale colegilor liberali din USL.

Sub umbrela unei ordonanţe de urgenţă care stabilea noua configuraţie a Executivului, serviciul secret al MAI, Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, transformată atunci în Departament de Informaţii şi Protecţie Internă, a fost ridicată, în regim (nejustificat) de urgenţă, la rang de departament şi trecută în coordonarea unui secretar de stat, ajutat de doi subsecretari de stat, toţi numiţi de primul-ministru. Cu alte cuvinte, subordonată lui Victor Ponta. Deşi avea motive să o facă, măcar deranjat de neîncrederea afişată oficial faţă de el şi faţă de PNL, ministrul liberal al Internelor, Radu Stroe, nu a ripostat. Ba, a dovedit consens: „E normal să fie aşa, pentru că activitatea ei este legată de elemente care ţin de siguranţa naţională.” În primăvara lui 2014, odată cu excluderea din PNL, s-a văzut că acel consens între dl Stroe şi PSD nu fusese o întâmplare.

Cum s-a putut traduce, la vremea aceea, mişcarea şefului Guvernului de a-şi subordona – indirect, prin numiri de oameni – acest serviciu de informaţii al Internelor? Prin dorinţa de a-şi ţine în şah operativ inamicii politici, în perspectiva lui 2014, un an cu miză electorală foarte mare. Interesul neoficial al unor politicieni faţă de DIPI ţine, de altfel, de posibilitatea tranzacţionării politice, prin intermediul ei, a unor informaţii ce îi pot ridica pe unii şi-i pot coborî sau doborî pe alţii. „Eu vreau putere, nu bani. De aceea, am susţinut ca la împărţirea ministerelor să alegem MAI”, declara, prin primăvara lui 2009, tot an electoral, Marian Vanghelie. Şase luni după aceea – în plină perioadă preelectorală, când partidele se pregăteau pentru confruntarea dintre prezidenţiabili – dl Vanghelie anunţa triumfător că „arhiva DGIPI este pe mâini bune“. Adică, ale PSD.

DIPI nu a fost singurul serviciu special din arhitectura de securitate naţională pe care dl Ponta l-a târât în jocul pentru ascensiunea sa spre funcţia de preşedinte. Din nevoia de informaţii la care, altfel nu avea acces, din nevoia de protecţie, de complicitate, în jocuri cu miză foarte mare, sau pentru a-şi masca episoade din trecut. În acest registru s-a înscris înfiinţarea şi subordonarea Direcţiei Antifraudă, care l-a ajutat pe dl Ponta să-şi extindă aria de influenţă şi asupra altor instituţii: Poliţie, ANAF, SRI şi chiar SIE. Apoi, folosirea SIE pentru a-şi masca episoade din biografie – aspect ieşit la iveală în odată cu scandalul „Victor Ponta, ofiţer acoperit”. Apoi, încercarea de subordonare a STS, văzut ca miză importantă în an electoral: nu numai că e instituţia care coordonează transmiterea datelor din secţiile de vot către BEC, dar are toate bazele de date ale Ministerului Sănătăţii şi ale Ministerului Muncii. Nu în ultimul rând, încercarea de subordonare a Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei, o structură cu rol major în sistemul de securitate care asigură, la nivelul MApN, securitatea informaţiilor clasificate naţionale, ale NATO şi ale UE – în cazul DGIA, Victor Ponta, printr-o iniţiativă legislativă în care apărea şi numele socrului său, Ilie Sârbu, a încercat să repete figura patentată la serviciul secret al MAI.

Iată că după câţiva ani de când, pentru a-i face jocurile lui Victor Ponta, PSD muta decizia privind numirea şefului Direcţiei de Protecţie Internă a MAI de la ministrul de Interne (pe atunci, liberalul Radu Stroe) la premier (pe atunci, Victor Ponta), acum face mişcarea în sens invers. Scoţând acest serviciu de informaţii, a cărui activitate are caracter secret de stat, de sub influenţa prim-ministrului (Sorin Grindeanu) şi mutându-l în zona de acoperire a ministrului de Interne (Carmen Dan). Adică, indirect şi implicit, a liderului PSD, Liviu Dragnea, apropiat şi mentor politic al d-nei Dan.

Dacă în 2012, această mişcare care vizează serviciul secret al Internelor vorbea despre jocuri de putere în USL, în favoarea PSD şi a lui Victor Ponta şi în defavoarea PNL, în 2017, mişcarea în sens invers pare să vorbească despre jocuri de putere în PSD. În favoarea lui Liviu Dragnea şi defavoarea lui Sorin Grindeanu.

 

Articol publicat şi în Revista 22. 


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Captcha * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.