România, bântuită de “duhul” fascist

Începând aproximativ din 2020, România este bântuită de “duhul” fascist. Poate că din 2018, de la referendumul pentru familie. Nu a fost şi nu este ceva spontan.

Pandemia a agravat stări de anxietate, derută şi neputinţă. Vaccinofobii au recurs la propaganda misticoidă. În februarie 2022 s-a născut o nesfântă alianţă între AUR şi diversele cuiburi neolegionare. Fără să le pese de logică, militanții putinofili cultivau şi continuă să cultive simboluri şi sloganuri legionare.

Putin pretinde că „operaţiunea militară specială” ar urmări „denazificarea” Ucrainei. Oamenii lui Putin din România sunt versiunea locală a fascismului baroc. Nu mă mir. Putin plăteşte huligani care să atace aşezăminte evreieşti în capitale europene. tacticile KGB arhicunoscute. Trump şi trumpismul contribuie la radicalizarea Noului Obscurantism. Extremismul încearcă să distrugă Centrul.

„Suveraniștii” Simion, Târziu, Neamţu, Dungaciu, Peiu aşteptau să fie “activaţi”. A fost detonată bomba psihotronică Georgescu. Făcuseră şi un guvern alternativ. Unii, prin Academia Română, pregătiseră şampania pentru sărbătorirea înfrângerii “sorosismului sincronist”. Ba chiar pregăteau o nouă vizită a lui Dughin în România, ca oaspete al Academiei (SRI). Nu le-a ieşit pasienţa kaghebistă.

Cozile de topor trebuie să răspundă pentru otrăvirea climatului public. Vindecarea are nevoie de aplicarea legii. Apărarea democraţiei este un imperativ civic. PSD a creat practic monstrul AUR. Acţionează în tandem pentru şubrezirea democraţiei constituţionale. Politic, social, economic şi psihologic, PSD este personificarea iresponsabilităţii.

Scriam într-o pagină de jurnal, pe Facebbook, în 6 decembrie 2024 „Cocktail Georgescu: Dincolo de conjecturi, dar ca ipoteză de lucru, cum ar fi spus Al. Paleologu, cred că există în România o subcultură antidemocratică în care se contopesc mituri, prejudecăți, superstiții, fobii şi nevroze ale dreptei radicale cu cele ale stângii tiersmondiste şi revoluționar ecologiste. Rousseau, Spengler, Carl Schmitt, Nae Ionescu, Evola şi un pic de Che Guevara, ba chiar şi chiar Unabomber. Este subcultura bazată pe mitul «dictaturii de dezvoltare» şi al necesității «strângerii rândurilor» în jurul Marelui Cârmaci, Călăuza omnipotentă şi omniscientă. În această cosmo-teologie negativă, Occidentul este atroce, vorace şi rapace. I se reproşează materialismul cras, instinctul acumulativ şi i se contrapune nebuloasa comunitate originară (Urgemeinschaft). O fraternitate sacrificială. Rusofilia se hrăneşte din tiranofilie şi invers. «Noi suntem români» e incantaţia magică. În afară de cei care nu sunt. Cărora li se interzice să fie. Cei care gândesc altfel decât oamenii în uniformă. Cei care nu renunţa la autonomia mentală.”