Nu știu dacă Nicu Ceaușescu (1 septembrie 1951-26 septembrie 1996) s-a gândit să-și scrie memoriile. Declarațiile sale publice de după 1990 au fost rare, prudente și extrem de laconice. Şi-a mărturisit sprijinul pentru FSN, dar nu din rațiuni ideologice,...
Putinismul este o ideologie totalitară. Adeziunile sunt totale. Nu poţi fi semi-putinist, cum nu poţi fi semi-fascist sau semi-comunist. A trăi într-o ţară vecină cu Ucraina şi a ignora acțiunile criminale ale regimului Putin, inclusiv răpirile a mii de...
Bagatelizarea ororilor este o strategie negaționistă. Două situaţii recente confirmă acest diagnostic. Decizia de a-l înmormânta cu funeralii naţionale pe monstrul Ratko Mladici. Genocidul e negat, autorul sau este eroizat. Metoda: “Aşa erau timpurile”. Al doilea caz e ceea...
Acest trecut care nu vrea să treacă. Aceste nesuferite distincţii care definesc ce e Rău şi ce e Bine. Aceşti bondari cosmopoliţi care nu fac altceva decât să ponegrească minunaţii ani interbelici. Aceşti intelectuali publici care ne plictisesc cu obsesiile...
Întrebarea revine ciclic. Se pot oferi răspunsuri întortocheate sau se poate răspunde simplu, nu simplist. Pentru că n-am avut un Dubček şi o Primăvară de la Praga. Pentru că nu a existat o tentație reformatoare între comuniștii din România....
Îmi repugnă dublele standarde. Nu cred că există persoane absolut ireproșabile, toți facem unele compromisuri. Dar nu la nivelul principiilor. Acolo nu este loc pentru relativizări, bagatelizări şi mușamalizări. Câtă vreme pot vorbi, refuz să tac. Acesta este imperativul...
Astăzi este 16 august, ziua când s-a născut Virgil Ierunca. Era în 1920, într-un sat din Regatul României. Împreună, într-un efort care a durat decenii, Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu ne-au demonstrat importanța vieţii în adevăr. S-au făcut presiuni...
Modernitatea, spunea Leszek Kolakowski, este mereu pusă la încercare. Trăim un asemenea moment de cumpănă. Unul decisiv. Modernitatea aboleşte pretenţiile absolutiste, desacralizează falşii idoli, aşează drepturile omului în centrul acţiunii politice. Modernitatea nu înseamnă cultul progresului garantat de o...
Înţeleg diversitatea. O susțin. Dar când e vorba de insinuări, denigrări, ură şi minciună, nu fac concesii. Nu am raporturi de niciun fel cu cei din anturajul fachirului, cu neolegionarii de rit securist, cu roncii, coroii, turceştii, dungacii şi...
La Beauté du diable, cu Michel Simon şi Gérard Philippe, a fost unul dintre filmele care mi-au marcat copilăria. Demonii de care mă ocup în scrierile mele sunt metafizici, ori mai precis spus, ideologici. Ori, şi mai precis, utopici. Sunt...
Moţiunea de cenzură a fost rezultatul unei monstruoase coaliţii. Una împotriva statului de drept şi a normalităţii democratice. S-au coalizat un partid-corporație, cleptocratic şi pseudoeuropean şi un partid-mițcare antieuropean, putinist şi seculegionar. Tot ceea ce-a întreprins preşedintele ţării în...
Asemeni alcoolului, ideologia, aceasta gramatică a certitudinilor, îmbată. Creează iluzia omniscienței. Sentimentul infailibilității. “Comunismul este enigma rezolvată a istoriei”, afirma tânărul Marx. O aserțiune imposibil de demonstrat raţional. O axiomă potențată de cuvintele care urmează: „Și este conştient de...
Max Weber ne-a avertizat că ideologiile sunt precum ochelarii de cal. Te feresc de riscurile complexităţii. Te imunizează la tentaţia dubiului. Fundamentul pasiunilor ideologice este apriorismul. Realitatea devine elastică, maleabilă, ignorabila. Plastilină. Spumă. Mitologia raţiunii, o contradictio in adjecto,...
Înainte cu decenii de fenomenul AUR a existat fenomenul Păunescu. Era ceva sui generis. Niciun alt regim comunist european nu a cunoscut ceva similar. A fost o mișcare cultural-politică cu voie de la stăpânire. Spectacolele nu erau apolitice. Dimpotrivă,...
Parvenirea a fost momeala folosită de sistemul comunist pentru a confecționa loialități. Arivismul sfruntat era raționalizat drept “mobilitate socială”. Din clipa instaurării dictaturii, meritul individual a încetat să mai însemne ceva. În locul meritocrației, opusul ei, meritofobia. Urcuşul era...
Ceea ce se petrece în aceste zile este adevărata moarte a lui Ion Iliescu. Nimeni, nici măcar cei mai virulenţi detractori ai mei nu vor putea găsi un singur text al meu în care să acord PSD cel mai mic...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
