Cioran, cel mai central european intelectual român al veacului XX

Emil Cioran. Sursă foto: Humanitas

A fost, nu mă îndoiesc, cel mai central european intelectual român (dar şi francez) al veacului XX. A trăit o existență sub zodia utopiei, a dilemelor identitare şi a nevrozelor politice. Le-a depăşit pe toate trei.

Născut la Răşinari, în Imperiul Austro-Ungar, pe 8 aprilie 1911, Emil Cioran a fost un intelectual pasionat, deci unul chinuit, mistuit, devorat de incertitudini, un rebel imposibil de domolit. A detestat orice schematism descărnat, orice formulă filosofică îngheţată, s-a îndoit de toate precum şi de el însuşi. A trăit sub semnul disperării, al unui pariu imposibil cu un Dumnezeu ascuns, chiar absent, un demiurg capricios, gelos şi adeseori irascibil, căruia s-a obstinat să-i azvârle mereu mănuşa unui dispreț înfrigurat. A unei iubiri inavuabile. A pendulat ad infinitum între rugăciune şi anatemă.

Dintre cărțile lui Cioran, favorita mea rămâne Histoire et utopie. Acolo am aflat secretul dictaturilor totalitare dintr-un veac dominat de năluciri ideologice: “O lume fără tirani ar fi ca o grădină zoologică fără hiene”. Această carte a lui Cioran ar fi una dintre acelea pe care le-aş lua cu mine dacă ar fi să-mi petrec restul zilelor pe o insulă pustie. Împreună cu Précis de décomposition, din care aleg aici un citat de maximă intensitate morală: „Que l’homme perde să faculté d’indifférence: îl devient assasssin virtuel; qu’il transforme son idée en dieu: leş conséquences en şont incalculables. On ne tue qu’au nom d’un dieu ou de şes contrefaçons. Leş époques de ferveur excellent en exploits sanguinaires: Ste Thérese ne pouvait qu’etre contemporaire des autodafés, et Luther du massacre des paysans… Le diable pârait bien pâle auprès de celui qui dispose d’une vérité, de să vérité. Leş vrais criminels şont ceux qui établissent une orthodoxie sur le plan religieux ou politique, qui distinguent entre le fidèle et le schismatique. Lorsqu’on se refuse à admettre le caractère interchangeable des idées, le sang coule…”

Recitesc această ultimă frază. Este acolo unul dintre cele mai tulburătoare răspunsuri date vreodată celor care vor să anihileze spiritul critic. Îi regăsesc pe Sebastian, pe Fondane, pe Celan, pe Milosz, pe Ionesco, pe Camus, pe Monica Lovinescu.

Recomandări de lectură: 

• Crucea lucidității și paradoxala ceartă cu Dumnezeu
• Gabriel Liiceanu: „De m-aş putea transforma, la momentul potrivit, în înger-păzitor!”