Cum explicăm fanatismul revoluționar în secolul XX? Cum a fost posibilă orbirea unor întregi generații? Ce explică adeziunile înfierbântate, devoțiunile nevrotice, acele „căderi la Partid“ despre care scriau Aleksander Wat și Belu Zilber? Putem limita subiectul, cum se întâmplă...
Atunci când scriem istoria politică și intelectuală a Războiului Rece e bine să ne amintim că CIA, pe lângă atâtea alte misiuni, a avut-o și pe aceea de a încuraja gândirea liberă, neînregimentată, în lumea comunistă. S-a scris în...
Motto: „Si las revoluciones no se hacen con palabras, las ideas no se implantan con decretos.”/ „Dacă revoluțiile nu se fac din cuvinte, ideile nu sunt aplicate prin decret” (Octavio Paz, El laberinto de la soledad) Asemeni unui Heidegger,...
Asemeni lui Sartre, García Márquez a avut multe iluzii, la unele a renunțat, a persistat în altele. A fost, din păcate, selectiv în denunțarea tiraniilor și a tiranilor. Gabriel García Márquez a fost un mare romancier, l-am citit, asemeni...
Criterion nu a reprezentat o mișcare națională, ci, mai degrabă, un cerc elitist din București, un fenomen urban care a încercat să reconcilieze anumite tradiții idolatre (românitatea) cu o acută și intens modernistă sensibilitate. Putem folosi aici conceptul lui Jeffrey...
Intelectualii pot propune sau se pot opune mișcărilor și regimurilor totalitare. Povestea puterii de seducție a ideologiilor radicale asupra unor proeminente figuri intelectuale ale secolului XX reprezintă, de fapt, un catalog al iluziilor, pasiunilor, entuziasmelor și dezamăgirilor crunte. Goana...
Motto: „În istorie, momentele în care domină rațiunea și împăcarea sunt scurte și efemere.” Stefan Zweig Am aflat cu tristețe în weekend despre decesul marii gânditoare umaniste Ágnes Heller (d. 19 iulie 2019). Ágnes a fost o supraviețuitoare a...
Viața și opera Papei Ioan Paul al II-lea (1920-2005) au contribuit în chip crucial la afirmarea adevărului și demnității ca valori definitorii ale existenței umane. A fost, spre a relua formularea lui Karl Jaspers, unul dintre aceia care au dat...
În jurul lui Constantin Noica s-au aflat și ipochimenii epocii, turnătorii abjecți, ființele subteranei sordide, cu a lor formulă psihologică igrasioasă. De la redactorul-șef al Revistei de filosofie, Octavian Chețan, și Octavian Nistor (sursa „Nicoară”), șeful redacției de filosofie...
Pentru Securitate, Noica a fost constant o țintă primejdioasă, un naiv îndrăgostit de marea cultură pe care ofițerii ignari credeau că-l pot manipula. În fapt, le-a ținut piept cu admirabilă demnitate. Două cărți apărute în 2009 la Humanitas și...
Fără Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965) ar fi rămas un nimeni. Grație lui Stalin, a devenit stăpânul absolut al unei țări numite România. Gheorghiu-Dej a fost un stalinist convins și consecvent, un fanatic care a îmbrățișat cu ardoare ideile plăieșului...
Este bine să ne reamintim cine a fost şi ce a simbolizat Liviu Ciulei ca artist, ca intelectual şi ca om. Lucrul este cu deosebire important când, de pildă, se ridică statui unor regizori care au pactizat zelos cu dictatura...
Autocratul rus Vladimir Putin are un trecut și reprezintă o ideologie. Este șeful unui grup infracțional de tip mafiot, al unei tagme de escroci și experți în manipulare, deseori descriși drept „tehnologi politici”. Cu alte cuvinte, în pofida unei...
Când am spus la un moment dat că decesul lui Corneliu Coposu (1995) a însemnat sfârșitul epocii eroic-principiale a Convenției Democratice, aveam în vedere că pentru Ion Iliescu și partizanii săi, dl. Coposu simboliza o viziune complet diferită de a...
Când aud cuvinte de genul „Noi n-am avut un Havel”, mă întreb cum este posibil să ignorăm ori să uităm că noi l-am avut pe Corneliu Coposu (1914-1995). Că i-am avut pe Iuliu Maniu, Ion Diaconescu, Ion Mihalache, Dinu Brătianu,...
Cine au fost cei care au profitat de lichidarea cuplului Ceaușescu, o înscenare menită să ofere noii puteri o aparență de legitimitate? De unde au apărut ei? În niciun caz din valul revoluționar real. Proclamându-se „emanați”, uzurpând și măsluind...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
