Fără Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965) ar fi rămas un nimeni. Grație lui Stalin, a devenit stăpânul absolut al unei țări numite România. Gheorghiu-Dej a fost un stalinist convins și consecvent, un fanatic care a îmbrățișat cu ardoare ideile plăieșului...
Este bine să ne reamintim cine a fost şi ce a simbolizat Liviu Ciulei ca artist, ca intelectual şi ca om. Lucrul este cu deosebire important când, de pildă, se ridică statui unor regizori care au pactizat zelos cu dictatura...
Autocratul rus Vladimir Putin are un trecut și reprezintă o ideologie. Este șeful unui grup infracțional de tip mafiot, al unei tagme de escroci și experți în manipulare, deseori descriși drept „tehnologi politici”. Cu alte cuvinte, în pofida unei...
Când am spus la un moment dat că decesul lui Corneliu Coposu (1995) a însemnat sfârșitul epocii eroic-principiale a Convenției Democratice, aveam în vedere că pentru Ion Iliescu și partizanii săi, dl. Coposu simboliza o viziune complet diferită de a...
Când aud cuvinte de genul „Noi n-am avut un Havel”, mă întreb cum este posibil să ignorăm ori să uităm că noi l-am avut pe Corneliu Coposu (1914-1995). Că i-am avut pe Iuliu Maniu, Ion Diaconescu, Ion Mihalache, Dinu Brătianu,...
Cine au fost cei care au profitat de lichidarea cuplului Ceaușescu, o înscenare menită să ofere noii puteri o aparență de legitimitate? De unde au apărut ei? În niciun caz din valul revoluționar real. Proclamându-se „emanați”, uzurpând și măsluind...
Grație lui Mircea Cărtărescu, dezastrul psihologic, sociologic și cultural al României în perioada „anilor-lumină”, dar și în aceea a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a devenit cât se poate de limpede atunci când a publicat Orbitor. Apariția monumentalului său roman (vezi...
Este un caz paradigmatic de hybris, delir al grandorii și narcisism suicidal. La care se adaugă, într-o combinație toxică, o rapacitate inegalabilă, o insațiabilă poftă de înavuțire. Când ajungi personalitate publică, trebuie să te aștepți ca biografia să-ți fie...
Strălucit intelectual de formație umanistă, trecut prin aventura radicalismului de stânga al secolului XX, vindecat de iluziile marxiste, Paul Cornea (3 noiembrie 1923-7 octombrie 2018) ne-a lăsat în urmă o analiză de o admirabilă sinceritate și nu mai puțin lăudabilă...
Manifestul Partidului Comunist prezintă epopeea conflictului iremediabil în cadrul societății umane, sursa justificativă a speranței și iluziilor celor care au ales calea radical transformatoare, oricare ar fi costurile umane ale acestei aventuri. Marxismul este unul dintre cele mai importante...
Marxismul lui Nicolae Ceaușescu a fost simplist și vulgar, dar a fost marxism. Oricât s-ar fi străduit de-a lungul vremii exegeții versați ai materialismul istoric, gen Ion Ianoși (1928-2016), și mai tinerii săi discipoli să exonereze doctrina originară, rămâne...
Numit în fruntea Institutului de Cercetări Juridice în perioada stalinismului dezlănțuit, avocatul Ion Gheorghe Maurer (1902-2000) a fost un comunist convins care a susținut total și fără rezerve regimul totalitar, inclusiv anihilarea statului de drept prin măsuri abuzive și prin...
Nicolae Ceaușescu (1918-1989) a ajuns secretar general al PCR în martie 1965. La acel moment cel mai tânăr lider din blocul sovietic, Ceaușescu a declanșat imediat procesul de concentrare absolută a puterii în mâinile sale. În această acțiune, derulată...
Mnemofobia a fost inerentă sistemelor totalitare. A culminat în mnemocid. Ceea ce a și făcut gesturile celor care au refuzat să uite într-atât de semnificativ-subversive. O Anna Ahmatova care poartă în memorie poemul Requiem, scris în 1937, anul de...
Există personalități care definesc o epocă și o cultură. Acesta a fost, neîndoios, cazul Monicăi Lovinescu. Hannah Arendt și Nadejda Mandelștam, alături de Jeanne Hersch, au fost poate cele mai importante repere ale reflecției politice și morale a Monicăi Lovinescu....
Foto: Agerpres Iosif Sava (1933-1998) a fost un spirit nobil, un umanist dintr-o specie ce pare, din nefericire, sortită extincției. A întruchipat cu pasiune, rafinament și eleganță tot ceea ce înseamnă respect pentru valori. A fost un mare critic muzical...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
