La întrebarea cui prodest asasinarea profesorului Ioan Petru Culianu, în 21 mai 1991, răspunsul nu poate fi decât unul: celor care urăsc toleranţa, adevărul şi încrederea între oameni. Era exact la un an şi o zi de la alegerile măsluite...
Corespondența dintre Hannah Arendt și Karl Jaspers se derulează vreme de peste patru decenii și explorează temele cruciale ale veacului. Evident, cu excepția perioadei celui de-Al Doilea Război Mondial, când profesorul („Lieber Verehrtester”) și discipola sa favorită sunt despărțiți de...
Istoria comunismului este deopotrivă una a orbirii fanatice și a deșteptării din somnul ideologic. Putem astfel vorbi despre o dialectică a deziluziei care își găsește începutul în revolta marinarilor de la Kronstadt („Soviete fără comuniști” era lozinca lor), înecată...
Mă voi ocupa aici de un moment extraordinar când am cunoscut-o pe Doris Lessing și voi cita din reflecțiile ei pe tema totalitarismului comunist. Premiul Nobel acordat lui Doris Lessing (1919-2013) în 2007 a încununat o carieră intelectuală de...
Politica urii și a exterminismului reprezintă opțiunile care consacră Răul. Urmând această cale, personaje banale pot deveni peste noapte asasini sadici. În contextul destrămării structurilor unei societăți, extremismul nu poate avea ca rezultat decât gropi comune. Editura Curtea Veche...
Era atunci, în 1991, încă un timp al speranței, chiar dacă, în România, FSN-ul își clădise hegemonia prin violență stradală, minciuni nerușinate, calomnii imunde la adresa monarhiei, a disidenților, a studenților anticomuniști, a partidelor istorice. Suntem la Washington, în...
A explora semnificațiile Răului în gândirea Hannei Arendt înseamnă a medita asupra tribulațiilor politicii în tumultuosul, spasmodicul și însângeratul secol XX. Despre acest lucru vorbea, de fapt, și Tony Judt într-un text apărut în regretata revistă Idei în dialog. ...
Din comunismul paria al lui Dej și Ceaușescu s-a născut post-comunismul paria al lui Ion Iliescu, întemeiat pe amnezie, pe siluirea istoriei și pe minciună. Viziunea politică a nedezmințitului politruc Ion Iliescu este una întemeiată pe vendetă, minciună și...
Într-un veac în care forțele ateismului totalitar au batjocorit tot ceea ce ține de noblețea spiritului, supliciul lui Vladimir Ghika aparține acelui capitol de umanitate care se numește onoare. Mircea Eliade a scris despre teroarea Istoriei. Karl Popper, despre...
Cariera lui Petre Borilă este dovada că regimul comunist a fost unul ostil oricărei valori reale și că s-a bazat în acțiunile sale pe fanatismul nețărmurit al unor personaje mediocre sau chiar sub-mediocre intelectual și anesteziate din punct de vedere...
De ce ar fi fost cominterniștii Borilă, Roman și Răutu ori fostul spion al Moscovei, Emil Bodnăraș, mai puțin filo-sovietici decât Ana Pauker ori Iosif Chișinevschi? Petre Borilă a revenit în țară ca locțiitor politic în divizia „Tudor Vladimirescu”,...
Perspectiva morală privind crimele împotriva umanității rămân însă actuale, fiind lecții de umanism și de inteligență pentru toți cei care refuză rinocerizarea. Hannah Arendt a încetat din viață în decembrie 1975, lăsând în urmă o operă care este tot...
Un canon întemeiat pe valori reale, nu pe cele ale coteriilor de cafenea literară ori pe cele dictate de Secția de Propagandă, l-a așezat pe Nicolae Steinhardt, definitiv, acolo unde-i este locul binemeritat: în centrul vibrant și nepieritor al gândirii...
Problema Răului este indisociabilă de aceea a Binelui. Totalitarismul, ca dictatură a partidului unic inspirat de o ideologie ce se dorea absolut „binefăcătoare”, nu a fost numai o ipostază hipertrofiată a masificării, ci opusul absolut al exercițiului libertății. Subiectul...
Ni se spune adeseori că Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România n-ar fi avut consecințe palpabile, că ar fi fost un simplu exercițiu retoric. Consider că este o eroare. Raportul a spart monopolul istoricilor...
Nimic nu este mai revoltător, mai șocant și mai repugnant în România zilelor noastre decât revenirea în discursul public a obsesiilor negaționiste proprii demagogiei securiste. S-a lucrat intens și perfid după 1989 la distrugerea imaginii celor care s-au opus sistemului...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
