Grație lui Mircea Cărtărescu, dezastrul psihologic, sociologic și cultural al României în perioada „anilor-lumină”, dar și în aceea a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a devenit cât se poate de limpede atunci când a publicat Orbitor. Apariția monumentalului său roman (vezi...
Este un caz paradigmatic de hybris, delir al grandorii și narcisism suicidal. La care se adaugă, într-o combinație toxică, o rapacitate inegalabilă, o insațiabilă poftă de înavuțire. Când ajungi personalitate publică, trebuie să te aștepți ca biografia să-ți fie...
Strălucit intelectual de formație umanistă, trecut prin aventura radicalismului de stânga al secolului XX, vindecat de iluziile marxiste, Paul Cornea (3 noiembrie 1923-7 octombrie 2018) ne-a lăsat în urmă o analiză de o admirabilă sinceritate și nu mai puțin lăudabilă...
Manifestul Partidului Comunist prezintă epopeea conflictului iremediabil în cadrul societății umane, sursa justificativă a speranței și iluziilor celor care au ales calea radical transformatoare, oricare ar fi costurile umane ale acestei aventuri. Marxismul este unul dintre cele mai importante...
Marxismul lui Nicolae Ceaușescu a fost simplist și vulgar, dar a fost marxism. Oricât s-ar fi străduit de-a lungul vremii exegeții versați ai materialismul istoric, gen Ion Ianoși (1928-2016), și mai tinerii săi discipoli să exonereze doctrina originară, rămâne...
Numit în fruntea Institutului de Cercetări Juridice în perioada stalinismului dezlănțuit, avocatul Ion Gheorghe Maurer (1902-2000) a fost un comunist convins care a susținut total și fără rezerve regimul totalitar, inclusiv anihilarea statului de drept prin măsuri abuzive și prin...
Nicolae Ceaușescu (1918-1989) a ajuns secretar general al PCR în martie 1965. La acel moment cel mai tânăr lider din blocul sovietic, Ceaușescu a declanșat imediat procesul de concentrare absolută a puterii în mâinile sale. În această acțiune, derulată...
Mnemofobia a fost inerentă sistemelor totalitare. A culminat în mnemocid. Ceea ce a și făcut gesturile celor care au refuzat să uite într-atât de semnificativ-subversive. O Anna Ahmatova care poartă în memorie poemul Requiem, scris în 1937, anul de...
Există personalități care definesc o epocă și o cultură. Acesta a fost, neîndoios, cazul Monicăi Lovinescu. Hannah Arendt și Nadejda Mandelștam, alături de Jeanne Hersch, au fost poate cele mai importante repere ale reflecției politice și morale a Monicăi Lovinescu....
Foto: Agerpres Iosif Sava (1933-1998) a fost un spirit nobil, un umanist dintr-o specie ce pare, din nefericire, sortită extincției. A întruchipat cu pasiune, rafinament și eleganță tot ceea ce înseamnă respect pentru valori. A fost un mare critic muzical...
La întrebarea cui prodest asasinarea profesorului Ioan Petru Culianu, în 21 mai 1991, răspunsul nu poate fi decât unul: celor care urăsc toleranţa, adevărul şi încrederea între oameni. Era exact la un an şi o zi de la alegerile măsluite...
Corespondența dintre Hannah Arendt și Karl Jaspers se derulează vreme de peste patru decenii și explorează temele cruciale ale veacului. Evident, cu excepția perioadei celui de-Al Doilea Război Mondial, când profesorul („Lieber Verehrtester”) și discipola sa favorită sunt despărțiți de...
Istoria comunismului este deopotrivă una a orbirii fanatice și a deșteptării din somnul ideologic. Putem astfel vorbi despre o dialectică a deziluziei care își găsește începutul în revolta marinarilor de la Kronstadt („Soviete fără comuniști” era lozinca lor), înecată...
Mă voi ocupa aici de un moment extraordinar când am cunoscut-o pe Doris Lessing și voi cita din reflecțiile ei pe tema totalitarismului comunist. Premiul Nobel acordat lui Doris Lessing (1919-2013) în 2007 a încununat o carieră intelectuală de...
Politica urii și a exterminismului reprezintă opțiunile care consacră Răul. Urmând această cale, personaje banale pot deveni peste noapte asasini sadici. În contextul destrămării structurilor unei societăți, extremismul nu poate avea ca rezultat decât gropi comune. Editura Curtea Veche...
Era atunci, în 1991, încă un timp al speranței, chiar dacă, în România, FSN-ul își clădise hegemonia prin violență stradală, minciuni nerușinate, calomnii imunde la adresa monarhiei, a disidenților, a studenților anticomuniști, a partidelor istorice. Suntem la Washington, în...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
