Am avut norocul, cum am mai mărturisit și în alte ocazii, să fiu prieten apropiat cu două adevărate doamne ale literelor românești: Tita Chiper-Ivasiuc (1934-2002) și Magdalena (Lena) Boiangiu (1939-2009). Sunt mereu fericit să pot spune cât de mult le...
Au trecut 86 de ani de la acel moment fatidic. Pe 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler devenea cancelar al Germaniei. Demara o serie de catastrofe ale căror consecințe le simțim și astăzi… Înscăunat de ultimul președinte al Germaniei...
Nu e ușor să faci distincția între familia biologică și cea politică. Dar a nu recunoaște lucruri ce țin de ordinea evidenței, a idealiza niște oameni numai pentru că s-a întâmplat să-ți fie rude ori cunoștințe apropiate, situații în care...
Karl Jaspers spunea că există oameni care dau măsura umanului. Unul dintre aceștia a fost Nicolae Steinhardt (1912-1989). Într-un timp al haosului moral, al abrogării distincției esențiale dintre Bine și Rău, ori mai precis al falsificării Binelui (Vladimir Soloviov), al...
Foto: Octav Ganea Micul eseu de mai jos, datorat admirabilului gânditor Mihai Șora, model de viață trăită întru adevăr, poate servi și azi, sau mai ales azi, unei conversații intelectuale normale în vremuri nu tocmai senine și tot mai departe...
În mai anul acesta, se fac șaptezeci și șapte de ani de la nașterea lui Cornel Chiriac (1942-1975), cel care, mai întâi de la Radio România, apoi de la Radio Europa Liberă, a demonstrat că muzica rock poate submina sistemul...
Radio Europa Liberă a jucat un rol fundamental în informarea publicului din România. Intelectual vorbind, sunt copilul Europei Libere. Chiar cu zgomotele de fond, inevitabile, emisiunile Radio Europa Liberă în româneşte nu mai erau bruiate după 1964. Ştiam precis acel lucru de...
Când putinismul se străduie să reconstruiască o ideologie autoritarist-mistificatoare, Europa Liberă continuă să fie un reper vital. Totalitarismul, o ştim din clasica definiţie dată de Carl Friedrich şi Zbigniew Brzezinski, înseamnă, între altele, totalul control al informaţiilor de către...
Sângele care a curs în Decembrie 1989 în România a fost real, nu ficțiune. A creat o tradiție pe care nu avem voie să o uităm. A generat o datorie pe care nu avem voie să o abjurăm. Părea...
Monica Lovinescu a fost cea mai rafinată cunoscătoare, exegetă și analistă a fenomenului comunist. A pledat ca nimeni altcineva pentru demontarea și demistificarea pretențiilor ideologice ale totalitarismului comunist. Au trecut, iată, mai bine de zece ani de când Monica...
Problema Răului s-a aflat în centrul reflecției Monicăi Lovinescu. Pentru a pricepe cum poate fi apărat Binele, este necesară continua rememorare a infernului. Doar astfel se poate construi acea viziune pe care gânditoarea americană Judith Shklar o definea drept...
Tăcerea nu este soluția, ci doar prelungirea problemei. Agonia spiritului critic nu poate și nu trebuie să fie încurajată. Vocile lucide au datoria să se exprime public, chiar dacă acest lucru se soldează cu știutele injurii. Mi s-a reproșat,...
Pe parcursul anilor ’70 și ’80, proiectul comunist și-a pierdut toată credibilitatea – minciunile nu mai puteau să acopere, să scuze sau să justifice adevărul represiunii și deprivării pe care îl instituiseră regimurile marxiste din Europa de Est. Când...
În urmă cu cincizeci de ani, Primăvara de la Praga și invazia sovietică a Cehoslovaciei au zdruncinat definitiv credința în Utopie. Însă pentru elite, birocrați, agenți ai poliției secrete și membri ai comitetului central, Primăvara de la Praga nu a...
Marxismul a pus stăpânire pe Europa de Est precum o furtună: una ideologică! Vreme de decenii, marxismul a ținut această parte de continent în ghearele sale. Tancuri sovietice, partide leniniste și mase pretins entuziaste și voluntare au asigurat că...
În istoria onoarei la români, numele lui Romulus Rusan va figura, neîndoios, la loc de cinste. Spre a relua cuvintele lui Havel, Romulus Rusan a trăit în adevăr. Vestea că (în 8 decembrie 2016 – n.r.) a plecat dintre...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
