Radio Europa Liberă a jucat un rol fundamental în informarea publicului din România. Intelectual vorbind, sunt copilul Europei Libere. Chiar cu zgomotele de fond, inevitabile, emisiunile Radio Europa Liberă în româneşte nu mai erau bruiate după 1964. Ştiam precis acel lucru de...
Când putinismul se străduie să reconstruiască o ideologie autoritarist-mistificatoare, Europa Liberă continuă să fie un reper vital. Totalitarismul, o ştim din clasica definiţie dată de Carl Friedrich şi Zbigniew Brzezinski, înseamnă, între altele, totalul control al informaţiilor de către...
Sângele care a curs în Decembrie 1989 în România a fost real, nu ficțiune. A creat o tradiție pe care nu avem voie să o uităm. A generat o datorie pe care nu avem voie să o abjurăm. Părea...
Monica Lovinescu a fost cea mai rafinată cunoscătoare, exegetă și analistă a fenomenului comunist. A pledat ca nimeni altcineva pentru demontarea și demistificarea pretențiilor ideologice ale totalitarismului comunist. Au trecut, iată, mai bine de zece ani de când Monica...
Problema Răului s-a aflat în centrul reflecției Monicăi Lovinescu. Pentru a pricepe cum poate fi apărat Binele, este necesară continua rememorare a infernului. Doar astfel se poate construi acea viziune pe care gânditoarea americană Judith Shklar o definea drept...
Tăcerea nu este soluția, ci doar prelungirea problemei. Agonia spiritului critic nu poate și nu trebuie să fie încurajată. Vocile lucide au datoria să se exprime public, chiar dacă acest lucru se soldează cu știutele injurii. Mi s-a reproșat,...
Pe parcursul anilor ’70 și ’80, proiectul comunist și-a pierdut toată credibilitatea – minciunile nu mai puteau să acopere, să scuze sau să justifice adevărul represiunii și deprivării pe care îl instituiseră regimurile marxiste din Europa de Est. Când...
În urmă cu cincizeci de ani, Primăvara de la Praga și invazia sovietică a Cehoslovaciei au zdruncinat definitiv credința în Utopie. Însă pentru elite, birocrați, agenți ai poliției secrete și membri ai comitetului central, Primăvara de la Praga nu a...
Marxismul a pus stăpânire pe Europa de Est precum o furtună: una ideologică! Vreme de decenii, marxismul a ținut această parte de continent în ghearele sale. Tancuri sovietice, partide leniniste și mase pretins entuziaste și voluntare au asigurat că...
În istoria onoarei la români, numele lui Romulus Rusan va figura, neîndoios, la loc de cinste. Spre a relua cuvintele lui Havel, Romulus Rusan a trăit în adevăr. Vestea că (în 8 decembrie 2016 – n.r.) a plecat dintre...
Omul sfințește locul, se spune. Dar tot omul îl poate desființa, desfigura, schilodi. România trăiește într-o stare pe care aș numi-o, folosind imaginea propusă de un gânditor britanic, a normalității toxice. Se făcea că, la un moment dat, într-o...
Nu știu dacă mai este nevoie acum de o revoluție intelectuală, mai degrabă aș susține un proiect de lungă durată capabil să catalizeze ceea ce numim conversația publică despre valorile esențiale ale comunității politice. Moştenirile comunismului se regăsesc...
Cine crede că actuala cruciadă mediatică voiculesciană nu are legătură cu momentele din vara anului 2006, când a început marele transfer de dosare dinspre SRI și SIE către CNSAS, se înșală amarnic. N-am discutat destul rolul nociv al „Antenelor”...
Ion Iliescu rămâne numele regimului responsabil de eșecul marilor speranțe din decembrie 1989 și pentru ruinarea vreme de atâția ani a șanselor țării de a ieși din marasmul post-totalitar. Nimeni nu a fost mai nefast-activ în a anihila mesajul...
În vremuri precum acestea pe care le trăim acum ar fi bine să medităm la distincția fundamentală dintre etica convingerilor absolute și etica responsabilității. Fantasmele salvării rentează doar pe termen scurt. Pe lungă durată însă, ele duc la hecatombe… ...
Crimele împotriva umanității comise în timpul dictaturii comuniste nu trebuie nicicând ignorate. Cât privește narațiunea despre Securitate, domnește încă un fel de ceață, o ambiguitate care permite ca mizeria absolută să fie relativizată. Să ne amintim că, vreme de...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
