Omul sfințește locul, se spune. Dar tot omul îl poate desființa, desfigura, schilodi. România trăiește într-o stare pe care aș numi-o, folosind imaginea propusă de un gânditor britanic, a normalității toxice. Se făcea că, la un moment dat, într-o...
Nu știu dacă mai este nevoie acum de o revoluție intelectuală, mai degrabă aș susține un proiect de lungă durată capabil să catalizeze ceea ce numim conversația publică despre valorile esențiale ale comunității politice. Moştenirile comunismului se regăsesc...
Cine crede că actuala cruciadă mediatică voiculesciană nu are legătură cu momentele din vara anului 2006, când a început marele transfer de dosare dinspre SRI și SIE către CNSAS, se înșală amarnic. N-am discutat destul rolul nociv al „Antenelor”...
Ion Iliescu rămâne numele regimului responsabil de eșecul marilor speranțe din decembrie 1989 și pentru ruinarea vreme de atâția ani a șanselor țării de a ieși din marasmul post-totalitar. Nimeni nu a fost mai nefast-activ în a anihila mesajul...
În vremuri precum acestea pe care le trăim acum ar fi bine să medităm la distincția fundamentală dintre etica convingerilor absolute și etica responsabilității. Fantasmele salvării rentează doar pe termen scurt. Pe lungă durată însă, ele duc la hecatombe… ...
Crimele împotriva umanității comise în timpul dictaturii comuniste nu trebuie nicicând ignorate. Cât privește narațiunea despre Securitate, domnește încă un fel de ceață, o ambiguitate care permite ca mizeria absolută să fie relativizată. Să ne amintim că, vreme de...
Adrian Păunescu s-a cățărat febril și entuziast pe scara puterii, a obținut un statut unic în România mizeră a acelor ani. El a învăluit o realitate sordidă și umilitoare în veșmintele imaginilor inițial seducătoare, ulterior gongorice și pompierești. Talentul i...
Mizele actualei situații sunt enorme. Ceea ce vrea Vladimir Puțin este îndepărtarea României de spațiul civilizațional, politic, militar și geo-strategic reprezentat de NATO și UE. Urmaș al grupării trădătoare numite Partidul Comunist din România, PSD este inamicul malefic al...
Trăim momente de răscruce pentru viitorul proiectului civilizaţional numit Europa Unită. Sunt puse sub semnul întrebării valorile şi instituţiile UE. Ideea Europei ca pământ de azil pentru refugiaţi este din nou persiflată, precum în sumbrii ani 30. Una din...
Andrei Pleşu întruchipează exemplar condiția intelectualului critic în lumea postcomunistă. Prețuit de foarte mulți, admirat, invocat şi citat, el rămâne în continuare un spin în ochii celor care detestă dialogul şi diversitatea. Franchețea scrisului sau, refuzul de a se...
Ceaușescu a folosit cu mult cinism înăbușirea Primăverii de la Praga drept o scuză pentru propriul său cult al personalității, inventând o mitologie auto-glorificatoare. În privința atât de importantului an 1968, prima teză pe care aș propune-o este aceea...
Primăvara de la Praga a fost anticipată de o serie de evenimente și transformări de o crucială semnificație: îndepărtarea subită a lui Hrușciov în 1964, persecutarea intelectualilor disidenți (vezi procesul Sinyavsky–Daniel din 1966), ruptura sino-sovietică pe tema războiului din Vietnam....
Asemeni lui Mircea Cărtărescu, eu cred că toate campaniile isterizante prin mass-media din ultimii ani au avut ca principal scop, dar și ca efect, amuțirea vocilor critice la adresa corupției, a moștenirilor securisto-comuniste, bagatelizarea și denigrarea opțiunilor pro-occidentale și pe...
Să fi fost vechiul nărav al reacţiilor atent amortizate? Să fi fost o uitare tot atât de atent cultivată? O prudenţă devenită de-acum proverbială? O adversitate de-a dreptul clinică în raport cu asumarea oricărui risc? Ce a lipsit din...
Mă voi opune întotdeauna oricărei îngrădiri a libertății de expresie, dar nu pot să nu remarc cum, în România membră a Uniunii Europene, controlul cvasi-monopolist al unor trusturi de presă asupra mijloacelor de informare a avut și are efecte extrem...
Un laitmotiv al propagandei feseniste era calomnierea, anatemizarea și stigmatizarea exilului românesc. La ora actuală, discursul anti-diaspora este refuncționalizat în chip pervers. Titlul acestui succint text este inspirat de Camus. Mă gândesc că a sa etică a revoltei ne...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
