Comunismul a fost, mai presus de orice, o tentativă utopică, dar pretins științifică, de modificare a condiției umane. Revoluția comunistă, așa cum a fost, în chip mesianic, vestită de Karl Marx și apoi înfăptuită de Lenin și de leniniști, era...
Document electrizant ca mesaj și formidabil ca scriitură, „Apelul către lichele”, lansat de către Gabriel Liiceanu pe 30 decembrie 1989, la câteva zile după execuția cuplului Ceaușescu, a fost un manifest pentru claritate morală, un protest împotriva tentativelor, de-acum vizibile,...
Cred că ar fi extraordinar ca un tânăr sau o tânără din România să scrie o carte despre Mihai Şora. Un destin care s-a intersectat cu veacul furtunilor ideologice. Nu a urlat cu lupii, nu a cântat în corurile dictatoriale....
Nu știm ce s-ar fi întâmplat cu Antonio Gramsci dacă nu murea în 1937. Știm doar că în ultimele luni de viață era extrem de șocat de procesele de la Moscova. Unul din textele sale finale se intitula Despre ipocrizia...
Am spus-o acum câţiva ani, cred că e bine să o repet: Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, scris şi asumat de toţi membrii şi experţii Comisiei, fără absolut nicio sugestie ori intervenţie în text...
Dacă am putea pune laolaltă atracția magnetică exercitată de ușurătatea unei existențe postmoderne detașate și povara unei potențiale vinovății și conformismul în relație cu trecutul, am avea un răspuns complet cu privire la motivele pentru care rolul intelectualilor critici s-a...
Există două școli de gândire care se ocupă de evaluarea impactului intelectualilor asupra societăților în lumina transformărilor postcomuniste. Pe de-o parte, avem explicația lui Timothy Garton Ash despre revoluțiile din 1989 ca „resurecții morale” care au pus accent pe...
În anii weimarieni, când Germania s-a bucurat de cea mai democratică dintre constituțiile europene ale vremii, Erich Fromm a descoperit că există ceea ce el a numit teama de libertate. Libertatea înseamnă risc, pariu, incertitudine, impune așadar alegeri ce se pot...
Miracolul lui Andrei Cornea este printre cele mai bune cărți de filosofie politică pe care le-am citit în anii din urmă. Când spun bună, mă gândesc, ca și în cazul Omului recent de H.-R. Patapievici, la valoarea morală a cărții, la prospețimea ideilor...
Ceea ce s-a petrecut în ultimii ani, în special după 2007, a fost, cum a scris Horia Patapievici, ocuparea centrului de către voci extremiste, migrarea unor intelectuali aparent onorabili în direcții unde nu te-ai fi așteptat să-i găsești vreodată. Ecourile...
Făcea parte din acea extrem de selectă categorie de oameni care, vorba lui Camil Petrescu, au văzut idei. Catinca Ralea era o cascadă de informaţii, o fântână arteziană de opinii. Era fragilă, dar extrem de tare. sufleteşte. Răsufla greu,...
Mi se reproșează, uneori, că mă ocup prea insistent de comunism și nu dau destulă atenție post-comunismului, cu ale sale dileme, speranțe și patologii. Nu cred ca m-am ferit să spun lucrurilor pe nume de câte ori mi s-a părut...
Cred că aveam în mine, încă din adolescență, o neliniște care, sper, nu s-a stins și nici nu se va stinge cât timp mai gândesc și mai scriu. În absența unei asemenea neliniști, scrisul devine corvoadă, lectura – obligație de...
Vreți să știți cine a condus de fapt România în anii comunismului? Răspunsul este direct legat de afirmația lui Stalin: „Cadrele decid totul”. A fost vorba, într-adevăr, de un grup de gangsteri politici, impostori insolenți și birocrați cinici, indivizi...
A trecut un an de la stingerea din viaţă a unui autentic om politic american. Pentru regretatul senator din Arizona, a fi republican nu însemna o simplă afiliere de partid. Era vorba de un angajament vital în favoarea principiilor care...
Aleksander Wat (1900-1967) a fost un mare poet polonez. A scris o carte de convorbiri cu Czesław Miłosz care rămâne una dintre cele mai tulburătoare confesiuni ale iluminărilor în secolul XX. Prima sa iluminare a fost poezia, deci una estetică....
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
