Amintirea Catincăi Ralea

Făcea parte din acea extrem de selectă categorie de oameni care, vorba lui Camil Petrescu, au văzut idei. Catinca Ralea era o cascadă de informaţii, o fântână arteziană de opinii.

Era fragilă, dar extrem de tare. sufleteşte. Răsufla greu, dar era formidabil de vitală. Îmi amintea de Audrey Hepburn ca stil. A tradus Truman Capote, inclusiv acea povestire devenită un faimos film cu Audrey în rolul lui Holly. Breakfast at Tiffany’s a devenit, graţie meşteşugului ei inegalabil, Sandviciuri cu diamante. Trăise în America, îi simţea pulsul.
Făcea parte din acea extrem de selectă categorie de oameni care, vorba lui Camil Petrescu, au văzut idei. Am avut norocul să fiu prieten cu Catinca Ralea (1929-1981), traducătoare de geniu (“De veghe-n lanul de secară”, la loc de cinste, între atâtea altele), jurnalistă mereu neliniştită, mereu însetată de adevăr. Conducea emisiunile culturale la radio, nu ştiu dacă formal, dar în mod cert informal. M-a invitat să colaborez cu cronici de carte. Mai mult, am înregistrat, traduse de ea, câteva scurte eseuri în engleză, transmise prin 1979-1980. Primele sfaturi despre intonaţia radiofonică le-am primit de la ea. Peste ani, de la Monica Lovinescu. Am făcut cu Catinca şi Emanuel unul sau doua revelioane la Tita Ivasiuc.
Când ne întâlneam, discuţiile noastre durau ore îndelungate. Catinca era o cascadă de informaţii, o fântână arteziană de opinii. Semăna, în această privinţă, cu unchiul ei, strălucitul eseist şi critic de film D. I. Suchianu. Am conversat despre tatăl ei. Nu forţam nota, îi înţelegeam ataşamentele de familie. Îl adorase. La fel cum îşi adorase mama. Pentru mine, Mihail Ralea a fost prototipul intelectualului dispus la ignobile compromisuri. Ceea ce nu-l face mai puţin interesant în unele din scrierile sale. Atunci când i-a stat în puteri, a ajutat mulţi oameni, inclusiv foşti adversari ideologici (Traian Herseni, Constantin Noica). În cartea-pamflet Cele două Franţe era penibil. A murit în 1964, academician, profesor şi membru al Consiliului de Stat prezidat de Gheorghiu-Dej. Ajunsese în graţiile dictatorului, la fel cum fusese odinioară în graţiile lui Carol al II-lea. Cine vrea să ştie mai multe despre conu Mişu poate citi Memoriile mandarinului valah, de Petre Pandrea.
Pe 5 septembrie 2019 Catinca ar fi împlinit 90 de ani. S-a stins din viaţă pe 19 ianuarie 1981. Peste două săptămâni murea tatăl meu. Fuseseră amici. Erau împreună în noiembrie 1979, în camera de traduceri simultane, când Constantin Pârvulescu l-a atacat pe Ceauşescu. Ordinul a venit instantaneu: “Opriţi transmisiunea”. Au mers pe jos, seara târziu, împreună spre ceea ce Imre Toth a numit “perimetrul sacru”. În septembrie 1981, plecam spre Paris şi Madrid…

Articol publicat şi pe Contributors.ro.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News