Eu nu-l aud pe „Petrov” când vorbeşte Traian Băsescu

Am spus-o acum câţiva ani, cred că e bine să o repet: Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, scris şi asumat de toţi membrii şi experţii Comisiei, fără absolut nicio sugestie ori intervenţie în text din partea nimănui, este opera fundamentală, în plan ştiinţific şi moral, a vieţii mele.

 

Meritele lui Traian Băsescu pot fi sintetizate astfel:

  1. A acceptat cererile societăţii civile şi a decis înfiinţarea Comisiei.
  2. A susţinut Comisia din răsputeri: fără el, nu avea loc desecretizarea Arhivei CC al PCR.
  3. A luptat pentru transferul a sute de mii de dosare de la SRI către CNSAS.
  4. A oferit sprijinul logistic al Administratei Prezidenţiale în toată perioada cât a funcţionat CPADCR şi apoi, în timpul funcţionării Comisiei Consultative aflată în directa sa subordine.
  5. A susţinut, adeseori în dezacord cu colegii săi de partid, adoptarea Legii Lustraţiei.
  6. Pe 18 decembrie 2006, huiduit de Vadim şi banda lui, boicotat de PSD-ul condus de Ion Iliescu şi Mircea Geoană, a ţinut istoricul, da, istoricul discurs din Parlamentul României. A adus omagiul său disidenţilor, a condamnat fără drept de apel dictatura comunistă ca ilegitimă şi criminală.

Cred că trebuie să amintesc un moment esenţial: mandatul Comisiei era limitat la fărădelegile comise în România. La sugestia unor membri şi experţi, l-am sunat pe Traian Băsescu şi l-am întrebat dacă extinde mandatul şi în legătură cu represiunile din Moldova sovietizată. A răspuns pe loc: „Evident!” Astfel a devent istoricul basarabean Igor Caşu expert al CPADCR, astfel a intrat capitolul despre tragedia Basarabiei în acest document fondator.

La o cină în iunie 2006, Traian Băsescu s-a adresat celor prezenţi, membri şi experţi ai Comisiei, precum şi unele personalităţi intelectuale interesate de subiect, spunând: „Chiar dacă ar fi să rămânem doar noi doi, dl Tismăneanu şi cu mine, şi tot voi condamna comunismul”. Nu juca teatru. A dovedit-o.

Viaţa nu e o plimbare pe o şosea bine asfaltată. Apar răscruci neaşteptate, secvenţe imprevizibile, ba chiar şi gropi. Spre deosebire de Marius Oprea, fostul consilier (plătit) al lui Tăriceanu, eu nu am deţinut nicio funcţie plătită. Spre deosebire de Marius Oprea, eu nu-l aud pe „Petrov” când vorbeşte Traian Băsescu. Sunt câteva teme unde mă despart de fostul preşedinte. Dar nu voi urla cu lupii. Niciodată.

 

Text publicat pe contul de Facebook al lui Vladimir Tismăneanu.

 

 

Publicitate

Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.