„Inginerii haosului”, o lectură necesară pentru descifrarea marii minciuni politice fluturate ca „adevăr”

Cine sunt în realitate cei cu un insuportabil aer salvaționist, zâmbet grotesc sfidător și soluții pentru țară prin toate buzunarele scumpelor lor costume, purtate solidar cu sărmanii de mila cărora abia se-abțin să plângă în fața camerelor de luat vederi?

Cine sunt ei? Ațâțători ai instinctelor primare care urlă colectiv, manipulatori populiști în spațiul digital dedicat „gândirii” libere, dar inexistente, „mari strategi” obscen îmbogățiți în zona politicului, din centrul căreia predică patetic despre binele poporului năpăstuit de adversarii lor politici, doar pentru a stârni furia socială pe care speră să o convertească apoi în găunos succes electoral.

Utilizatorii noii tehnologii politice a populismului prin care se manipulează revolta omului majoritar împotriva „Sistemului” (ai cărui ctitori și intimi sunt ei înșiși), a obsedantei „Centrale de Propagandă” (europene, occidentale, niciodată rusești criminale), conspiraționismul (noua credință populară girată inclusiv bisericesc), propaganda mediatică a televiziunilor „poporului”, algoritmii rețelelor sociale, toate cinic folosite ca instrumente de păstrare, respectiv de cucerire a puterii.

„Inginerii haosului” amplifică dezordinea, folosind frica de ziua de mâine, ura, frustrarea, revolta socială și dezabuzarea generală ca trepte ale unei scări spre „ieșirea de urgență” din criza provocată de ei înșiși. Haosul noetic și social, amplificat digital, devine astfel „sângele din instalația” populismului politic actual.

Giuliano da Empoli, „Inginerii haosului”, Humanitas, 2026

Noii „ingineri ai haosului” se folosesc de algoritmii rețelelor sociale, profitând de vulnerabilitățile educaționale și psihologice ale oamenilor, pentru a stârni indignarea colectivă și a-și croi calea spre putere prin adâncirea dezordinii sociale care stârnește ispita autoritarismului.

Extremismul, resentimentul, deformarea programatică și meticuloasă a realității, vulgarizarea și împăierea istoriei naționale ridicol convocate la mitinguri isterice, calomnierea celor ce denunță „goliciunea regelui” surprins în flagrant delict moral, sectarizarea socială în jurul unui „guru” făcător de „minuni” care se face intermitent de minune, nociva viralitate online și alte „roade” maligne ale abolirii rațiunii și orbirii maselor, devin arme electorale, letale pentru orice democrație neapărată zilnic prin rostirea răspicată a adevărului despre ceea ce o asaltează, o macină și o împinge pe nesimțite în prăpastia autoritarismului liberticid.