Miza majoră nu mai e politicianul Traian Băsescu

„Petrov” prefigurează schimbarea iremediabilă a imaginii publice a politicianului Traian Băsescu, dar nu va putea schimba imaginea președintelui Traian Băsescu și nu va putea determina rescrierea istoriei celor două mandate ale sale la Cotroceni, așa cum deja cer unele voci. Miza majoră nu mai e politicianul Traian Băsescu.

Verdictul, nedefinitiv, al Curții de Apel București care a decis că fostul președinte Traian Băsescu ar fi turnat la Securitate, în timpul studenției, sub numele „Petrov” – o informație care pe unii îi face să exulte, pe alții îi contrariază, indignează sau revoltă – prefigurează schimbarea iremediabilă a imaginii publice a politicianului Traian Băsescu, chiar dacă fostul președinte spune că este loc de nuanțe care, luate în calcul, ar schimba sentința. Nu o va putea schimba pe cea a președintelui Traian Băsescu și, mai ales, nu va putea determina rescrierea istoriei celor două mandate ale sale la Cotroceni, așa cum deja cer unele voci. Pentru că asta pare de fapt miza majoră a acestor dezvăluiri acum, la cinci ani de la încheierea mandatului său prezidențial și la 13 ani de la momentul în care condamna oficial comunismul ca regim ilegitim și criminal și deschidea arhivele fostei Securități. Bizar joc a făcut, am spune acum… E adevărat, ridică mari semne de întrebare și momentul în care a apărut informația în spațiul public și în care CNSAS a deschis acțiune în justiție, anume în preajma alegerilor europarlamentare, și momentul în care justiția a dat o primă sentință, în chiar ziua în care candidatul PMP în cursa pentru Cotroceni, Theodor Paleologu, care a prins deja la o parte consistentă a electoratului, își depunea candidatura.

Traian Băsescu este, probabil, politicianul postdecembrist care s-a bucurat, într-un moment al istoriei, și de cel mai mare val de simpatie, și cel care, prin măsurile luate în timpul celor două mandate la Cotroceni, a generat cel mai mare capital de ură, una profundă și definitivă. Traian Băsescu nu a fost doar președintele sub ale cărui mandate România a fost ferm orientată spre Occident, în timpul cărora a fost încheiat Parteneriatul Strategic cu SUA, a fost adus în țară scutul defensiv anti-rachetă de la Deveselu și întărită de prezența militară americană la baza Kogălniceanu. Sub primul său mandat, România – o țară în care democrația post-comunistă începuse cu stângul și cu stânga, în care ideea de lustraţie a fost, de la început, aruncată în derizoriu, apoi blocată ani și ani de zile, în care Parchetul General ferecase misterele sângerosului Decembrie 1989, blocând dosarul Revoluției, nejudecat nici azi, după 30 de ani la acele evenimente… –, a fost prima țară din fostul bloc sovietic care, de la vârful statului, a condamnat oficial regimul comunist ca ilegitim și criminal – condamnarea simbolică, făcută în primul mandat al lui Traian Băsescu, în decembrie 2006, de la tribuna Parlamentului, în baza Raportului de condamnare a crimelor comunismului, realizat de Comisia Analiza Dictaturii Comuniste din România, coordonată de politologul Vladimir Tismăneanu. Tot în primul său mandat a fost deschisă arhiva fostei Securități și predată, în proporție de două treimi, CNSAS. În mandatele sale, erijându-se în rolul președintelui jucător, Traian Băsescu a împins clasa politică spre reforme indispensabile, dar nepopulare, a impus și susținut reforme majore în instituții-cheie ale statului, de la servicii de informații la Justiție, pledând pentru scoaterea acesteia din urmă de sub toxicul control politic. La fel, a susținut lupta împotriva marii corupții, pe care a introdus-o în Strategia de apărare a țării, ceea ce a atras după sine un șir de răsunătoare condamnări la nivel înalt, și a fost garantul consolidării statului de drept, ceea ce i-a atras aprecierea și susținerea președinților și cancelarilor vest-europeni; să ne amintim doar de susținerea pe care a avut-o în vara tentativei de lovitură de stat 2012.

Pentru toate aceste măsuri a fost nevoit să lupte cu sistemul sau „doar” cu părți ale sistemului. O înfruntare din care, pe parcursul celor zece ani, niciunul nu ieșise înfrânt; nu a fost învins definitiv nici sistemul, pentru că partea putredă era mult mai extinsă, și pe orizontală, și pe verticală, decât se vedea și decât se putea curăța în câțiva ani, dar nici sistemul nu reușise să îl înfrângă, atunci, pe Traian Băsescu, așa cum se întâmplase cu Emil Constantinescu.

Acum Traian Băsescu nu mai reprezintă el însuși o miză majoră pe scena mare a politicii românești, dar ceea ce a lăsat în urma sa, da, iar asta deranjează enorm și trebuie măcar maculat, dacă nu va putea fi demolat. Justiția penală, mai cu seamă cea anticorupție, trebuie compromisă și adusă la stare de obediență politică pe care o cunoscuse până în 2004-2005. Decredibilizată și aproape paralizată e deja, propaganda penalilor și-a făcut din plin datoria, construindu-și retorica de maculare pe unele greșeli care s-au făcut , dar pe care, mințind, propaganda penalilor le-a extins la nivelul întregii Justiții, încercând să transforme în mod perfid fiecare mare corupt, fiecare infractor de drept comun în victimă a justiției. La fel, instituțiile-cheie ale statului, cele din arhitectura de securitate a țării, trebuie anexate la butoniera unor politicieni corupți, infractori de drept comun ori pușcăriabili, „martiri” ai anticorupției susținute de Traian Băsescu, și a camarilei lor politico-economico-mediatice.

„Petrov”, marele punct vulnerabil al lui Traian Băsescu – în mod straniu, necunoscut și nefolosit de inamicii săi politici la timpul oportun – pare că va fi folosit în încercarea de rescriere a istoriei celor două mandate ale sale la Președinția României.

Măcar de ar fi acest episod și o lecție, pentru noi, ca societate – „Doar confruntarea onestă cu trecutul traumatic ne poate scoate din ceea ce Vaclav Havel a numit coșmarul post-comunist”, după cum spune Vladimir Tismăneanu – și, totodată, un imbold, pentru cei care nu cunosc istoria comunismului românesc, ilegitim și criminal cum a fost declarat oficial în decembrie 2006, de a o citi și a înțelege acest regim monstruos  sub toate nuanțele sale, de la teroare la delațiune și minciună.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News