Semnul roșu al curajului: Despre John McCain

Foto: McCain Institute

A trecut un an de la stingerea din viaţă a unui autentic om politic american. Pentru regretatul senator din Arizona, a fi republican nu însemna o simplă afiliere de partid. Era vorba de un angajament vital în favoarea principiilor care au fondat această Republică numită Statele Unite ale Americii.

 

La nivelul ultim şi esenţial, John McCain (29 august 1936 – 25 august 2018) credea în dialog şi bipartizanat. Nu-şi suspecta şi nu-şi acuza criticii că ar fi „lipsiţi de loialitate pentru America”. Nu se deda logoreilor resentimentare. Detesta demagogia populistă.

Ca şi tatăl său, amiralul McCain, John şi-a dedicat viaţa apărării libertăţii. Nu doar prin vorbe, dar şi prin fapte. Ca pilot în timpul războiului din Vietnam, McCain a probat curaj, altruism şi un acut simţ al responsabilităţii. Am văzut documentarul prezentat pe canalul public al televiziunii americane anul trecut şi am fost în mod special mişcat de imaginile din perioada când McCain a fost prizonier de război în Vietnamul de Nord. I s-au oferit căi de scăpare din acel infern. N-a acceptat să-şi păteze conştiinţa, ştia că propaganda comunistă va exploata orice concesie a sa pentru a-şi disemina minciunile.

A revenit în ţară, a pornit pe drumul atât de riscant al politicii. A fi pilot militar însemna să-ţi rişti permanent viaţa. În război, departajările erau limpezi. Ştiai pe cine te poţi bizui, aveai o idee precisă de ce eşti acolo. John McCain şi-a construit o imagine politică corespunzând cât mai mult valorilor sale: onoare, cinste, civilitate, demnitate, încredere, transparenţă. Capitalul sau politic a crescut enorm de-a lungul anilor tocmai pentru că senatorul McCain devenise simbolul unei intransigențe realiste. Or, altfel spus, al unui realism intransigent la nivelul loialităţilor definitorii.

Nu suporta extremismul, era revoltat de orice umilea omul, dincolo de rasă, gen, clasă etc. Nu vreau să-l idealizez, a fost uneori gata să accepte compromisuri care i-au derutat şi frustrat pe admiratorii săi. Nu cred că ideea parteneriatului cu Sarah Palin, în alegerile din 2008, a fost una fericită. Am spus-o atunci, o spun şi acum. Eram la Newseum din Washington cu Mary şi Adam. Era ziua lui de naştere. Era şi ziua lui John McCain. Pe un ecran enorm senatorul anunţa noul tichet republican. Destul de repede au ieşit la suprafaţă teme care, fără îndoială, îl diferenţiau pe senatorul din Arizona de partenera sa electorală. John McCain detesta stridenţele de orice fel. La o întâlnire cu alegătorii, auzind o referinţă la alegaţiile calomnioase despre Barack Obama, McCain a avut o reacţie de o exemplară claritate morală. Din păcate, lecţia să nu a fost însuşită de unii care, peste ani, vor da tonul în campaniile populismului resentimentar, vehement şi xenofob.

Cartea preferată a lui John McCain a fost Pentru cine bat clopotele, de Hemingway. S-a proiectat în Robert Jordan, patriotul american ajuns în Spania Razboiului Civil pentru a apăra Republica. Spre deosebire de atâţia alţii, John McCain nu avea nevoie să exhibe un anticomunism de paradă. Tocmai de aceea, nu s-a ferit să recunoască dreptul la opţiuni ideologice şi politice diferite câtă vreme acestea nu atentează la fundamentele democraţiei. A mers în Vietnamul unificat. Ştia că este un regim dictatorial, a încercat să contribuie, pe cât posibil, la liberalizarea sa.

L-am întâlnit o singură dată direct pe John McCain. Era la Ambasda Poloniei din Washington, se lansa cartea despre Gulag, de Anne Applebaum. Senatorul a vorbit liber, a explicat ce este totalitarismul şi de ce avem obligaţia morală să-i ţinem piept. L-am ascutat cu mare atenţie, era deopotrivă o analiză şi o profesiune de credinţă. John McCain este azi în lumea drepţilor. Ideile sale vor continua să ne inspire pe cei care credem, asemeni lui, în primatul raţiunii asupra tribalismelor ruinătoare.

 

Articol publicat şi pe România Europa Liberă.

Publicitate

Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.