Complicea confiscare din interior a țării

O țară poate fi îndreptată, cu intenție sau fără, spre zona crepusculară a ieșirii ei din istorie.

Când interlopii și mafioții naționali ajung să cânte la microfoanele pe care le posedă „aria inocenței”,

când corul impostor al tragediei morale românești le ține isonul, pledând avocățește cauza lor de victimă pură, hărțuită și abuzată de „soroșiștii” din instituțiile de reglementare și ordine din „statul paralel” (o autoironie nepercepută),

când menajamentele cele mai înalte posibil sunt încă orientate asupra celor ce au devalizat România, inclusiv imense fonduri europene, și care acum cer scabros RO-EXIT sau simpatizează ființial cu această potențială catastrofă, promovând ca „soluție” pentru țară izolarea ei și decuplarea de la paradigma culturală și civilizațională europeană cu o valoare fără precedent în istorie,

când instituții religioase care, prin gradul de încredere publică de care se mai bucură aglutinează încă cea mai mare parte a „societății civile”, validează prin tăcere complice, sprijin (in)direct și chiar ieșiri strident electorale figuri patibulare de impostori morali, de hiperdubioși acuzați de uneltire împotriva ordinii constituționale a statului, de huligani și isterici parveniți politic care, prin tot ce fac, degradează limba națională și consacră vulgaritatea, sabotând apărarea militară și binele comun al României în favoarea Rusiei, figuri de analfabeți cultural și religios care mimează creștinismul și conservatorismul, smintind astfel cler și popor prin contra-modelul pe care îl oferă abundent în ultimii ani,

când aceste instituții care, intrinsec, au rolul fundamental de a oferi o viziune morală fondată exclusiv pe A/adevăr, în urma sesizărilor trimise de oameni cu ochii deschiși, recomandă clericilor deveniți propagandiști politici doar(!) ceva mai mult „tact pastoral”,

când actori influenți din mass-media (unii turnători cu acte oficiale la Securitatea ceaușistă) preferă reflex deontologiei jurnalistice înregimentarea partinică cu severe manifestări polarizante social și agresiv ofensatoare la adresa celor ce pledează pentru lege, ordine, educație și respectarea realității, numindu-i incontinent „javre” și „soroșiști”, cuvinte preluate ca arme în spațiul public,

când omul majoritar dintr-o societate a uitat și disprețuiește, pe calea din ce în mai bătătorită a ignoranței, valorile morale și culturale pe care s-a edificat și pe care poate rezista istoric societatea însăși, acele „lucruri permanente”, valori non-negociabile apărate real de conservatorismul înalt cultural, nu de cel scos pe taraba electorală a populismului de „inginerii haosului” social,

atunci e greu să mai combați rațional ipoteza progresiv probată de realitate că o țară poate fi confiscată din interior, chiar în timp ce se blamează strategic exteriorul, coruptul și spoliatorul Occident în care au ales să trăiască multe milioane de români.

În context și în concluzie, o țară poate fi îndreptată, cu intenție sau fără, spre zona crepusculară a ieșirii ei din istorie.

Desigur, nu capitulăm.