Ioan Petru Culianu, un clarvăzător

Ioan Petru Culianu. Foto: Arhiva Universității din Chicago

Înzestrat cu uluitoare abilități premonitorii, Ioan Petru Culianu, savantul religiilor ucis acum 35 de ani, era un clarvăzător.

Iată mai jos un fragment din ceea ce a fost, cred, ultimul său text publicat în limba să maternă, în revista Meridian, condusă de poetul disident Dorin Tudoran, unde eu eram redactor asociat. Nu îți trebuie prea multă imaginație pentru a ști ce-ar fi gândit Culianu despre noii descreierați cu ale lor delirante imposturi mistagogice și halucinante imprecații patriotarde. “Îndumnezeiri”, “liturgizări”, “catapetesme”, “treziri întru conştiinţă”, căpitani, şamani, fachiri, strigoi, magi, peşteri.

Fenomenul poate fi numit seculegionarismul ca religie politică. Opusul religiilor reală. Opusul Raţiunii. Profanarea spiritului. Culianu a detectat patologiile politice şi ideologice ale „Jormaniei libere”. Scrierile sale erau neiertătoare cu duşmanii democraţiei.

Am vorbit îndelung cu el după mineriada din 13-15 iunie 1990. El era la Chicago, eu revenisem din România. Ţin minte perfect acea discuţie telefonică. A durat câteva ceasuri. Atunci a prins fiinţă ideea de a colabora pe tema miturilor politice şi a religiilor seculare. Nu avea nicun fel de iluzii despre FSN. Înţelesese perfect cum s-a produs defascizarea comunismului românesc. Ceea ce aveam să numesc barocul stalino-fascist. Rubrica sa de la săptămânalul democratic de exil se intitula „Scoptophilia”. Privea cu acută atenţie. Vedea dincolo de suprafeţe şi de aparenţe. Mă îndoiesc că îi plăcea ce vede. Titlul rubricii era, în fond, ironic.

“Ortodoxiştii produc la vremea respectivă o enormă maculatură, care azi apare cu totul descreierată. Garda de Fier pleacă de la această ideologie, în care introduce elemente mistice şi de societate secretă. Pericolul fundamentalismului în sânul ortodoxiei nu s-a stins. Dimpotrivă, azi pare mai puternic ca oricând”. (Meridian, mai-iunie 1991)