Tudose – trei plagiate


Din cele cinci volume menţionate în CV-ul premierului Mihai Tudose – listă ce include şi teza de doctorat publicată – trei prezintă indicii clare de plagiat. Şi, ca un detaliu semnificativ, toate au o legătură cu Academia Naţională de Informaţii a SRI.

 

De numele premierului Mihai Tudose se leagă, până în acest moment, trei acuzaţii de plagiat. Una, privind teza de doctorat, iar celelalte două, volume scrise fie ca autor, fie în coautorat:

1. Teza de doctorat în Ştiinţe Militare şi Informaţii, cu titlul Protecţia infrastructurilor critice, susţinută în 2010, la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” a SRI (ANIMV), despre care Centrul pentru Jurnalism de Investigaţii afirma, din 2015, că o treime e plagiată.

2. Volumul Schimbarea managerială. Managementul schimbării, apărut la Editura ANIMV, în 2009, scris în coautorat cu Gheorghe Toma, Ştefan Teodoru, unul, fost prorector al ANIMV, celălalt, fost rector, şi Severin Lungu, doctor în Ştiinţe Militare şi Informaţii, care l-a avut coordonator de doctorat pe Gheorghe Toma. Acuzaţia de plagiat pentru această carte a fost făcută, în vara acestui an, de România liberă, care susţine că 220 din cele 368 de pagini sunt copiate.

3. Volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, Editura Rao, 2013, pe care l-am analizat zilele acestea, prezintă probleme de citare academică în formă continuată: preluare de paragrafe întregi fără ghilimele, lipsa, în notele de subsol şi în bibliografie, a paginii din care citează sau la care trimite, citarea, în notă de subsol, a unui autor care apare menţionat în volumul din care citează sau copiază fără ghilimele, indicarea, în note de subsol, a  numelui unui autor, cu menţiunea „Op. cit.”, deşi autorul respectiv nu a mai fusese citat anterior. Deci, indicii de plagiat. Cum e un volum apărut în 2013, anul în care Mihai Tudose a obţinut prin concurs, la ANIMV, gradul didactic de conferenţiar universitar, cum o carte de autor – publicată între concursul pentru lector şi cel pentru conferenţiar – era condiţie obligatorie şi cum acesta era singurul volum publicat în acest interval de timp, este, deci, posibil să fi fost pe lista lucrărilor din dosarul de concurs; lucrări analizate de o comisie condusă de Gheorghe Toma, cel cu care dl Tudose scosese, în 2009, o carte – plagiată. Aceasta ar fi o explicaţie pentru refuzul conducerii ANIMV de a-mi comunica lista lucrărilor ştiinţifice din dosarul de concurs şi punctajul acordat fiecăreia, pe motiv că nu sunt informații publice.

Citeşte şi: Plagiat într-un volum de securitate al premierului Mihai Tudose

Deci, asupra a mai mult de jumătate de opera lui Mihai Tudose planează acuzaţii de plagiat. Din cele cinci volume menţionate în CV-ul său – listă ce include şi teza de doctorat publicată – trei sunt cu probleme. Adică, plagiatul nu este un accident în cazul d-lui Tudose.

În plus, un detaliu semnificativ, toate, iată, au legătură cu ANIMV, care i-a publicat cărţi şi l-a făcut doctor, lector, iar mai apoi conferenţiar. Iar acum îi oferă protecție, refuzând să dea un verdict oficial în cazul tezei sale de doctorat şi refuzând să dea informaţii dintr-un dosar de concurs, care ar trebui să fie publice.

De altfel, plagiatul nu e un accident nici la ANIMV. Instituţia a intrat în atenţia opiniei publice acum doi ani, odată cu şirul de plagiate din “lotul Oprea”, devoalate în presă, plagiate comise în lucrări de doctorat susţinute la această instituţie. Demascarea unui plagiat nu implică doar un om, mai ales când acesta are o funcție importantă în stat, ci o rețea din spatele plagiatorului, extinsă și pe orizontal, și pe vertical, puternică și influentă; s-a văzut din reacţia instituţiei, a Sistemului.

Aşa se face că singura măsură luată după devolarea acestor plagiate a fost retragerea, de către CNATDCU, a titlului de doctor lui Gabriel Oprea – şi plagiator, şi coordonator de teze de doctorat plagiate. Unii dintre cei acuzaţi de plagiat – printre ei, şi actualul premier Mihai Tudose – au făcut, însă, cereri de renunţare la titlul de doctor, chiar dacă, legal, nu puteau renunţa la el. Sistemul ne-a râs în nas şi i-a protejat. Astfel, în 10 martie 2016, ANIMV trimitea Ministerului Educaţiei cererile lui Radu Stroe, Daniel Moldoveanu, Romeo Raicu, Mihai Stănişoară, Bogdan Licu, Loredana Popescu (Neagu), Mihai Tudose, Neculai Onţanu şi Loredana Diaconescu (Radu), majoritatea coordonați de Gabriel Oprea. Iar pentru acest lucru, invoca prevederile unei ordonanțe neaplicabile: OUG 94/2014, de modificare a Legii Educaţiei 1/2011, pentru care nici procedura de renunțare la titlul de doctor, nici cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific nu fuseseră aprobate prin ordin de ministru.

În vara aceluiaşi an, Sistemul îi râdea în nas şi ministrului Educaţiei, Mircea Dumitru. În iulie 2016, acesta solicitase public ANIMV să aleagă între a cere CNATDCU retragerea titlurilor de doctor pentru cei nouă sau a-şi asuma aceste lucrări ca fiind corecte din punct de vedere al standardelor academice. Academia SRI a ignorat acest apel public.

Am solicitat şi eu instituției, în urmă cu câteva luni, să comunice măsurile luate în cazul celor nouă. Pentru a-și justifica lipsa vreuneia, ANIMV a continuat să invoce prevederile OUG 94/2014. Nu doar inaplicabilă, ci, între timp, din octombrie 2016, declarată şi neconstituţională. Aspecte care nu au contat; niciuna dintre teze nu a intrat în analiza Comisiei de Etică a ANIMV. Pur şi simplu, pentru că Sistemul nu vrea; ceea ce, iată, e un “argument” suficient.

 

Articol publicat şi în Revista 22.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.