Plagiat într-un volum de securitate al premierului Mihai Tudose

Academia Naţională de Informaţii refuză să spună dacă volumul a contribuit la obţinerea gradului didactic de conferenţiar


Una dintre cele cinci cărţi semnate de premierul Mihai Tudose are o serie de probleme de citare academică. Adică, are părţi ce pot fi considerate plagiate.  În plus, e posibil ca acest volum să fi fost pe lista lucrărilor care au contribuit la obţinerea de către Mihai Tudose a gradului didactic de conferenţiar universitar, la Academia Naţională de Informaţii a SRI. Instituţia refuză, însă, să ofere informaţii, pe motiv că lucrările acestuia nu sunt informaţii de interes public.

 

Cinci cărţi în CV-ul premierului

În CV-ul premierului Mihai Tudose – în cel postat pe pagina Camerei Deputaţilor, întrucât pe pagina Guvernului niciun ministru al actualului Cabinet nu are postat CV-ul, pe motiv că, transmite Biroul de presă al Executivului, legea nu-i obligă… – sunt menţionate cinci cărţi publicate:

  1. Provocări strategice, la care este coautor, volum apărut la Editura Rao, în 2007;
  2. Schimbarea managerială. Managementul schimbării, coautor, Editura Academiei Naţionale de Informaţii a SRI, 2009;
  3. Infrastructura critică – model de strategie managerial, Editura Rao, 2010;
  4. Război, cunoaştere, adevăr, coautor, Editura Nemira, 2012;
  5. Securitatea economică în era transformărilor globale, Editura Rao, 2013.

Mi-am propus să aleg una dintre ele şi să o analizez, să văd dacă sunt respectate sau nu normele academice de citare. Adică, să văd dacă volumul este sau nu plagiat. După ce în presă s-a scris despre plagiatul din teza de doctorat, jurnalistic vorbind e firesc să îţi pui astfel de întrebări.

 

Note de subsol fără menţionarea paginii citate. Plus alte deficienţe.

Am optat pentru cea mai recentă carte a sa, Securitatea economică în era transformărilor globale, apărută în 2013, la Editura Rao.

Primul semn de întrebare s-a născut după parcurgerea notelor de subsol ale cărţii. În majoritatea cazurilor nu sunt indicate paginile volumului din care Mihai Tudose citează sau la care trimite, excepţie făcând acele note de subsol preluate de la alţi autori, concomitent cu pasaje din opera acestora.

M-am oprit apoi, la întâmplare, asupra unor capitole. Şi am căutat pasaje identice în volumele spre care trimiteau notele de subsol. În lipsa indicării numărului paginii din care s-a citat, a fost un fel de căutare a acului în carul cu fân.

Ceea ce am observat din start este, aşa cum am menţionat, că în cazul şi al notelor de subsol, şi al bibliografiei, Mihai Tudose încalcă una dintre regulile de bază ale citării academice, şi anume evită indicarea paginii din care citează sau la care trimite.

De asemenea, recurge frecvent la preluarea de paragrafe întregi fără să le pună în ghilimele.

O altă practică pe care am întâlnit-o este citarea, în notă de subsol, a unui autor care apare menţionat în volumul din care citează sau din care copiază pasaje fără a le pune în ghilimele. O practică ce face ca bibliografia din volumul propriu să pară mai consistentă.

Apoi, în câteva situaţii, la note de subsol notează numele unui autor, cu menţiunea „Op. cit.”, deşi autorul respectiv nu a mai fost citat anterior. De exemplu, „Andrei Akulov, op. cit.” (pag. 41), „Carmen Medina, op. cit.” (pag 66), „Pascal Lany, op. cit.” (pag. 114)

 

Citare neacademică din Joseph Nye

Voi da, în cele ce urmează, câteva exemple de încălcare a normelor academice de citare, întâlnite în cartea lui Mihai Tudose.

1. Pe pagina 49, alin. 5., Mihai Tudose are o notă de subsol care duce la Richard Rosecrance, The Rise of the Trading State, Basic Books, New York, 1986, pp. 16, 160. De fapt, este un paragraf din lucrarea lui Joseph Nye, Viitorul puterii, Ed. Polirom, 2012 (pag. 69, alin. 1). Rosecrance e sursă bibliografică în cartea lui Nye, în cea a lui Tudose ajungând prin intermediul autorului citat. Dacă Mihai Tudose ar fi citat în mod onest, trebuia să specifice atât autorul ideii (Rosecrance), cât şi sursa de unde a fost obţinută (Nye).

2. Pagina 49, alin. 5, apare un paragraf din Nye (pag. 69, alin. 1), fără a fi pus în ghilimele.

      

Viitorul puterii, pag. 68 – 69 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 48 – 49 

 

3. În paginile 50 – 51, alin. 2, respectiv 1 este un alt paragraf, menţionat la nota de subsol, dar citat fără ghilimele, din cartea lui Joseph Nye (pag. 72 – 73, alin. 2, respectiv 1). Paragraful este copiat cu tot cu o nota bibliografică formulată de Nye: „Vezi Robert O. Keohane şi Joseph S. Nye, Power and Interdependence…”).

          

Viitorul puterii, pag. 72 – 73 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 50 – 51

 

4. În paginile 52 – 53, alin. 2, respectiv 1, din lucrarea lui Mihai Tudose apare un nou paragraf, tot fără ghilimele, preluat din Joseph Nye (pag. 74), „spart” cu mai multe note de subsol şi modificat prin eliminarea câtorva cuvinte şi înlocuirea cuvântului „Beijing” cu „China. În plus, într-o notă de subsol la Mihai Tudose apare menţionat şi economistul chinez citat de Nye, Yao Yang, cu un articol publicat în China Daily, din 2 august 2010: Smart Power Is What China Needs.

     

Viitorul puterii, pag. 74 – 75 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 52 – 53

 

5. Pe pagina 53, alin. 3 din lucrarea lui Mihai Tudose, apare încă un paragraf copiat din Nye (pag. 80 – 81), fără ghilimele – din care e eliminată o frază –, acesta fiind preluat cu tot cu o notă bibliografică formulată de Nye: „Pentru detalii, vezi Keohane şi Nye…”

     

Viitorul puterii, pag. 80 – 81 şi, în dreapta, Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 52 – 53

 

6. Pe paginile 53 – 54, alin. 3, respectiv 1, urmează un alt citat din Nye, cu trimiteri la note de subsol, dar preluat fără ghilimele. Mihai Tudose păstrează şi caracterul italic, acolo unde Nye recurge la el. În plus, trimiterea este incorectă. La nota 1 de subsol, Mihai Tudose notează Ibidem, ceea ce conform propriei notări, duce spre Keohane şi Nye, Power and Interdependence. Or, pasajul e din Viitorul puterii, volumul lui Nye.

7. Tot pe paginile 53 – 54, alin.  3, respectiv 1, Mihai Tudose preia, fără ghilimele, încă un paragraf din Nye (pag. 76, alin. 2), dar ca notă de subsol ia autorul din care citează Nye, respectiv Jonathan Kirshner, Currency and Coercion: The Political Economy of International Monetary Power, Princeton University Press, Princeton, NJ, 1995.​

        

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 52 – 53 şi 54-55

Viitorul puterii, pag. 76 – 77

 

8. Un alt paragraf preluat, tot fără ghilimele, din Nye (pag. 74, alin. 4 – pag. 75. alin. 1), dar uşor modificat, apare pe pagina 53, alin, 2.

     

Viitorul puterii, pag. 74 – 75 şi, în dreapta, Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 52 – 53

 

9. Pagina 54, alin. 1 şi 2 din lucrarea lui Mihai Tudose include alte două paragrafe preluate tot fără ghilimele de la Joseph Nye (pag. 80 şi 99, alin 1).

Cel de al doilea paragraf copiat este indicat de Mihai Tudose, la notele de subsol, ca fiind dintr-un articol din The Economist, din 5 decembrie 2009, The Rise of the Hybrid Company. Acest text este inclus în bibliografia lui Joseph Nye. Dacă Nye citează din el, punându-l în ghilimele, Tudose, îi „rupe” începutul, iar trimiterea la nota de subsol o face ca şi când tot paragraful este din articolul din The Economist.

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 54 – 55

    

Viitorul puterii, pag. 80 – 81 şi 98 – 99

 

10. La pagina 86, alin. 4, Mihai Tudose preia un alt paragraf din Nye (pag. 257, alin. 3), tot fără ghilimele, în care acesta îl citează pe Fareed Zakaria, The Post-American World, Norton, New York. În volumul lui Mihai Tudose, Zakaria e menţionat într-o notă distinctă de subsol. În plus, ceea ce în textul lui Nye apare ca fiind „o strategie a SUA”, la Tudose se transformă într-o strategie a „întregii lumi”.

       

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 86 – 87 şi, în dreapta, volumul Viitorul puterii, pag. 257 – 258

 

11. Pe aceeaşi pagină 86, alin. 3, Mihai Tudose inserează un alt paragraf preluat, fără ghilimele, de la Nye (pag. 254, alin. 3 – pag. 255, alin. 1), în care acesta citează un articol al lui Richard Haass, publicat în Sunday Times, în 23 mai 2010: When world is in transition, can great countries have good policies? Haass apare, însă, ca notă distinctă de subsol, la Mihai Tudose.

     

Viitorul puterii, pag. 254 – 255 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 86- 87

 

12. Pe pagina 87, alin. 3, apare un nou paragraf aproape identic cu unul din Nye (pag. 235, alin. 1), dar în cazul acestuia nu există nici ghilimele, nici trimitere la textul original printr-o notă de subsol. Paragraful a fost preluat cu tot cu greaşela apărută în volumul lui Nye: slogane, în loc de sloganuri.

     

Viitorul puterii, pag. 234 – 235 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 86 – 87

 

Citare neacademică din Gabriel Vlase şi Paul Dobrescu

13. Pe pagina 91, alin. 2 există un paragraf, fără ghilimele şi fără notă de subsol, luat din lucrarea lui Gabriel Vlase, Elemente de geopolitică şi relaţii internaţionale, publicat la Rao, în 2012 (pag. 9, alin. 2), paragraf preluat de Mihai Tudose ad-litteram, cu tot cu nota bibliografică inserată în text, care trimite la Geopolitica lui Paul Dobrescu, volum apărut în 2003, la Editura Comunicare.ro. Interesant, însă, dar volumul lui Paul Dobrescu nu este menţionat în bibliografia cărţii lui Gabriel Vlase.

    

Elemente de geopolitică şi relaţii internaţionale, pag. 8 – 9 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 90 – 91

 

14. Tot pe pagina 91, alin. 3, este un citat din Geopolitica lui Paul Dobrescu, volum apărut în 2003, la Editura Comunicare.ro (pag. 35, alin. 2), dar, iarăşi, fără menţionarea paginii, la nota de subsol.

      

Geopolitica, pag. 34 – 35 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 90 – 91

 

15. Pe paginile 91 – 92, alin. 4, respectiv 1, există un citat, de data aceasta pus în ghilimele, dar tot fără menţionarea paginii, pe care Mihai Tudose spune că l-a preluat din Gabriel Vlase (pag. 9, alin. 3). Acesta, însă, nu corespunde exact cu paragraful din lucrarea declarată ca fiind citată.

De exemplu, la pagina 92, alin., 4, Mihai Tudose spune că citează din „Roger Falk” (de fapt, Richard Falk – n.m.), dar nota de subsol care însoţeşte citatul duce spre lucrarea lui Gabriel Vlase. Un paragraf aproape identic apare în lucrarea Geopolitica, a lui Paul Dobrescu şi Alina Bârgăoanu (pag. 18 – 19), publicată pe internet.

            

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 90 – 91 şi 92 – 93 

     

Elemente de geopolitică şi relaţii internaţionale, pag. 8 – 9 şi, în dreapta, Geopolitica, pag. 18 – 19

 

16. Pe paginile 92 – 93, alin. 4, respectiv 1, Mihai Tudose are un pragraf care reproduce o idee a lui Paul Dobrescu, dar care, prin nota de subsol, îi este atribuită lui Gabriel Vlase. Autor care, cum am mai spus, nu are inclus în bibliografie niciun titlu din Dobrescu.

17. Pe pagina 93, alin. 1, a lucrării lui Mihai Tudose este un alt fragment atribuit, prin notă de subsol, lui Gabriel Vlase, dar care se regăseşte, cu o uşoară modificare, în lucrarea Geopolitica, semnată de Dobrescu şi Bârgăoanu (pag. 19), lucrare care, de asemenea, nu e menţionată în bibliografia volumului lui Vlase.

     

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 92 – 93 şi, în dreapta, Geopolitica, pag. 18 – 19

 

18. Pe pagina 94, alin. 2, din volumul lui Mihai Tudose apare un fragment dintr-o declaraţie a lui Henry Kissinger, a cărui notă de subsol duce la revista Foreign Policy, din iulie/august 2011, trecută, şi ea, în bibliografia lui Mihai Tudose. De fapt, pare o idee preluată din volumul lui Gabriel Vlase (pag. 11, alin. 1), care se opreşte şi el la exact acelaşi citat din Kissinger.

Într-un interviu recent, Henry Kissinger sublinia: «Administraţia Obama… nu-şi dă exact seama ce fel de lume îşi doreşte să vadă şi nici cum ar putea influenţa transformarea ei.” (Tudose, Securitatea economică…, pag. 94, alin. 2)

     

Elemente de geopolitică şi relaţii internaţionale, pag. 10 – 11 şi, în dreapta, volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 94 – 95 

 

19. Pe pagina 95, alin. 1, există un paragraf care duce cu gândul la declaraţia unui oficial sau a unui autor american care, vorbind despre Planul Marshall, aminteşte de politica americană ca despre „politica noastră”. Această sintagmă, „politica noastră”, apare preluată şi în textul românului Mihai Tudose, fără ca paragraful să fie încadrat de ghilimele.

Securitatea economică în era transformărilor globale, pag. 94 – 95

Paragraful este urmat de publicarea discursului lui George Marshall, tot fără ghilimele şi tot fără indicarea sursei de unde a fost preluat, ca şi când ar fi fost memorat de către autor.

Urmează grafice, ce par scanări, fără indicarea sursei de unde le-a luat, şi o serie de citate, în cazul cărora, de asemenea, lipseşte indicarea sursei de unde au fost luate.

 

Plagiat? Aşa indică (şi) Academia Naţională de Informaţii.

În Ghidul pentru scrierea academică, al Academiei Naţionale de Informaţii a SRI – adică instituţia unde Mihai Tudose şi-a susţinut şi doctoratul, şi examenul pentru gradul didactic de conferenţiar universitar –, constituie plagiat una dintre următoarele situaţii (iar când e cumul, situaţia se agravează):

  • preluarea unui text al unui alt autor, indiferent de suportul utilizat pentru publicare (carte, revistă, pagini web etc.), fără utilizarea ghilimelelor şi a trimiterilor bibliografice;
  • prezentarea unui citat dintr-un text al altui autor ca parafrază (repovestirea ideii sau a argumentului unui autor), fără utilizarea semnelor convenţionale de citare (ghilimele şi trimiteri bibliografice);
  • preluarea unui text fără referinţe clare, cu modificarea topicii, a unor expresii din cuprinsul său şi/sau inversarea unor paragrafe, capitole etc;
  • compilaţia de fragmente din mai multe surse, fără trimiteri bibliografice clare la textele sursă;
  • utilizarea excesivă a altor surse, în detrimentul propriului aport.

Dacă suprapunem şirul derapajelor de la citarea academică din volumul lui Mihai Tudose peste aceste norme de scriere academică, ajungem la concluzia că volumul îndeplineşte condiţiile unui plagiat.

 

Academia Naţională de Informaţii secretizează lista lucrărilor publicate, din dosarul de concurs al lui Mihai Tudose

În toamna lui 2013 – anul publicării lucrării Securitatea economică în era transformărilor globale, la Editura Rao – Mihai Tudose dădea examen pentru postul de conferențiar universitar, la Academia Naţională de Informaţii. Este, deci, posibil ca acest volum să fi fost pe lista lucrărilor ştiinţifice incluse în dosarul de concurs şi care au contribuit la obţinerea de către Mihai Tudose a respectivului grad didactic. Membrii comisiei de concurs au fost profesorii universitari dr. Gheorghe Toma (preşedinte), Constantin Onişor, Ţuţu Pişleag, Vasile Bucinschi, Mihai Vasile Ozunu şi Lucian Stănilă (membru supleant).

În 29 august, am solicitat Academiei Naţionale de Informaţii, respectiv decanului Facultăţii de Informaţii, prof. univ. dr. Cristian Barna, să comunice lista lucrărilor ştiinţifice incluse în dosarul de concurs al lui Mihai Tudose pentru postul de conferențiar universitar, post scos la concurs de Departamentul de Informații al Facultăţii de Informații, în 19 septembrie 2013. Şi, de asemenea, am solicitat punctajul acordat de către Comisia de concurs fiecărei lucrări. În mod normal, informaţiile acestea trebuiau să fie publice, dar nu sunt.

Ce răspunde Academia Naţională de Informaţii, printr-o adresă semnată „persoana de contact desemnată cu diseminarea de informaţii publice”? Răspunde –  şi asta, cu întârziere faţă de termenul legal şi abia după două telefoane date întâi la academie, apoi la SRI – că, de fapt, informaţiile acestea nu sunt publice, că documentele care au caracter public pot fi consultate pe site-ul jobs.edu.ro. Adică, informaţiile generale despre postul scos la concurs de Academia Naţională de Informaţii, Fişa de verificare a îndeplinirii standardelor pentru obţinerea gradului de conferenţiar universitar – unde nu se regăsesc tilurile lucrărilor – şi un CV al lui Mihai Tudose – care, de asemenea, nu conţine titlurile lucrărilor scrise de el.

Cât priveşte punctajul acordat fiecărei lucrări, mai transmite Academia Naţională de Informaţii, acesta „este parte a procesului deliberativ al Comisiei de evaluare şi nu poate face obiectul unei solicitări de natura celei transmise de dumneavoastră”, documente publice ce trebuie transmise către Ministerul Educaţiei Naţionale şi CNATDCU fiind doar… decizia de numire şi acordare a titlului universitar, respectiv raportul de concurs, în care sunt evidenţiate concluziile.

Se poate, deci. intui doar că această carte a lui Mihai Tudose – cu indicii vădite de plagiat – a fost pe lista lucrărilor ce au stat la baza obţinerii de către acesta a gradului universitar de conferenţiar universitar. Probabil, nu întâmplător Academia Naţională de Informaţii a trecut la secret aceste date.

 

Premierul nu a răspuns, momentan

L-am rugat şi pe premierul Mihai Tudose, prin Biroul de presă al Guvernului, să-mi comunice dacă volumul Securitatea economică în era transformărilor globale, apărut în anul 2013, la Editura Rao, s-a aflat pe lista lucrărilor ştiinţifice incluse în dosarul de concurs pentru postul de conferențiar universitar, de la Facultatea de Informații a Academiei Naţionale de Informaţii.

Până la publicarea acestui articol, nu am primit vreun  răspuns din partea Guvernului.

 

Guvernul invocă abuziv legea privind datele cu caracter personal

Update: În 23 octombrie, deci la mai mult de o lună de la trimiterea solicitării de informaţii, Biroul de presă al Guvernului îmi transmite că întrebarea mea excede cadrul legal: "Informaţia pe care ne-o solicitați vizează aspecte cu caracter personal şi anterioare funcției deținute în prezent, nu activitatea unei autorități sau instituții publice, prin urmare  solicitarea  dumneavoastră excede cadrul legal, având în vedere dispozițiile art.12, alin.(1), lit.d) din Legea nr.544/2001 coroborat cu dispozițiile Legii nr.677/2001, pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare."

Adică, o informaţie care vizează o lucrare publică şi un concurs dat într-o instituţie publică sunt informaţii cu caracter personal…


Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.