Atunci când vorbim despre distincția dintre public și privat în comunism, trebuie să facem mai întâi o analiză a perioadelor. În ceea ce a fost high Stalinism (ceea ce eu numesc stalinismul dezlănțuit), chiar și registrul privat era cotropit de...
În problema desfiinţării Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, majoritatea judecătorilor CCR şi-au dat, din nou, arama politică pe faţă. Răstălmăcind legea fundamentală a ţării. În 18 mai, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că Secţia...
Dacă jurnalistul e necitit și nedus la teatru, film, expoziții, concerte etc., nu va putea face jurnalism cultural propriu-zis, ci va practica un surogat necomestibil. Știm de mai mulți ani cum stăm și ce avem: o presă bulversată de...
Între 1922, când a fost aleasă pentru prima oară membră a Comitetului Central, și 1952, când a fost înlăturată de Gheorghe Gheorghiu-Dej sub acuzații simultane de deviaționism de „stânga” și de „dreapta”, Ana Pauker (n. 13 decembrie 1893 – d....
Un nou tipar de guvernare pare să se fi impus,în numele siguranţei colective: administrarea statelor prin recursul la stări excepţionale. Numele lor poate varia, maniera în care sunt redactate actele normative poate fi diferită, dar, dincolo de toate acestea,...
Lecţia pandemiei este cât se poate de limpede: în numele siguranţei şi al fricii ce se răspândeşte asemeni unei molime, statele pot să-şi impună, fără teamă şi fără ezitare, controlul lor asupra unor societăţi atomizate şi paralizate. Libertatea devine,...
Unul din cele mai oribile gesturi văzute de mine e cel al pescarilor care, după ce prind câte un pește, îl sărută și îi redau libertatea. Care e explicația acestui comportament considerat „nobil”, „generos”, plin de milă față de vietățile...
Multe din textele pe care le-am propus și transmis de-a lungul anilor la Europa Liberă au fost tot atâtea încercări de a afla „de ce”-ul eșecului utopiei marxiste. Ele au fost, sunt și vor fi scrise, țin să o spun,...
Sunt uimit că Arhipelagul Gulag, capodopera lui Alexandr Soljenițîn, nu se află pe lista cărților interzise de progresiști. Probabil n-a ajuns încă la rând. Nu are cum să scape vigilenței komisarilor politici de azi o lucrare care s-a aflat în...
Fizicianul Andrei Saharov a fost cel mai important disident din blocul comunist. La 21 mai, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui. Nimic nu părea să anunțe un luptător exemplar pentru drepturile omului. S-a îndreptat spre fizică...
Jurnaliști, purtători de cuvânt sau angajați în PR pentru diverse instituții. Activități incompatibile și care pun persoana respectivă în conflict de interese. Lovite în plin de pandemie, spitalele din România s-au găsit în situația de a comunica public mult...
Este de presupus că, la ceea ce Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965) pregătea în ultimul său an de viață drept Congresul al IV-lea al PMR, Paul Niculescu-Mizil (1923-2008) ar fi urcat oricum în ierarhie. Toate datele trimiteau în această direcție. Cel...
În galeria liderilor leniniști români, Paul Niculescu-Mizil (1923-2008) ocupă o poziție aparte: născut în anul 1923, provenind din mediul ilegaliștilor, a aderat la PCR din motive deopotrivă biografice și intelectuale. Tatăl său, Gheorghe Niculescu-Mizil, a fost unul dintre militanții...
Ah, ce mult îmi plac sofiștii pro-comuniști mascați în analiști politic! Cât de amuzanți sunt în efortul lor de a face ca albul să pară negru și negrul alb! Aveam, în această categorie, vreo doi premianți, dar după prematura lor...
Cacofonia, aglomerarea de sunete informe, acumularea de impostură agresivă, delirul de grandoare şi agresivitatea ignară: iată semnele erei digitale, iată efigiile prezentului nostru. Iar în acest prezent pe cale de a se transforma în viitor, vocile individuale sunt sufocate de...
După ce s-au ciondănit cine să ia Televiziunea publică și cine Radioul, PNL și USR PLUS au făcut niște propuneri fără să anunțe ce criterii au stat la baza lor… S-a vorbit în aceste zile, în jurul datei de...
Ne puteți citi pe facebook:
Despre noi
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.