Scris de Mircea Mihăieş · Published 6 septembrie 2024 · Last modified 7 septembrie 2024
Căsătoria Dorei cu Ralph a fost marcată, chiar imediat după semnarea contractului nupțial, de infidelități de ambele părți. Ele au constituit motivul despărțirii, deși partenerii au rămas extrem de apropiați până la sfârșitul vieții lui Carrington. Ei au alcătuit, după...
Sunt uneori întrebat când am început colaborarea la postul de radio Europa Liberă. Este vorba de decenii de colaborare frecventă, regulată. Am fost colaborator permanent, nu ocazional. Am deţinut rubrici. Am avut, cum se spune, un public. Securitatea mă consideră...
Omul alienat instituțional, pe scurt, instituționalizat și, în consecință, dezumanizat, devine în timp o imensă pacoste pentru instituția pe care, reprezentând-o și, imaginar, slujind-o, o compromite și vulnerabilizează grav din interior. Prin autismul său instituțional, prin acțiunile sale lipsite...
Dacă există o zi de sărbătorire, nu de comemorare, a limbii române (chiar astăzi), există, desigur, și o noapte a ei (aproape tot anul), în care o maltratăm, adică ne purtăm rău cu ea, făcând-o „cum ne vine la gură”....
Scris de Mircea Mihăieş · Published 30 august 2024 · Last modified 2 septembrie 2024
Dacă n-ar fi existat Lytton Strachey, probabil că Dora Carrington n-ar fi jucat niciun rol în viața Virginiei Woolf. Strachey a exercitat, așa cum se întâmplă adeseori cu bărbații homosexuali, o fascinație irezistibilă în ochii multor femei. E faimos episodul...
Mistuit de anxietăţi inavuabile şi de nesăbuite aspirații de a reconstitui Imperiul Rus, Vladimir Putin mizează pe ceea ce numesc fantasmele salvării. S-a scris mult, în anii 90, despre sindromul Rusiei weimariene şi despre riscul ascensiunii fascismului. Iată-l acum împlinit....
Domeniul și vila Weinburg din cantonul St. Gallen, Elveția, se numără printre destinațiile de călătorie preferate de regele Carol I al României (1839-1914, principe al României din 1866, rege din 1881). Mai multe episoade din viața sa, unele dramatice (precum...
(10 aprilie 1935 – 24 august 2024) este unul dintre acei prea puțini „teologi gânditori” contemporani care au împlinit porunca împrietenirii Revelației cu mintea omenească fascinată și orientată căutător spre ea. Formația sa intelectuală, cultura teologică și filosofică fenomenală,...
Nu se-ncheie doar un ciclu electoral, ci și istoria unui partid care, în sfârșit, va putea fi scrisă fără eroice fantasme brătieniste și fără mituri sacrificiale. Ne place sau nu, cărțile alegerilor ce vin și chiar ale guvernării viitoare...
Am văzut componenţa Guvernului propus de AUR. Are de toate: habarnişti, conspiraţionişti, ultranaţionalişti cu iz-securist comunist, băieţi cu 100 de cuvinte în vocabular, toţi autodeclaraţi patrioţi. O vedem, de pildă, propusă pentru Guvern – pentru funcţia de vice-prim-ministru cu...
Am recitit în utimele luni cărţi de amintiri ale unor figuri marcante din anturajul lui Ceauşescu: Paul Niculescu-Mizil, Dumitru Popescu, Constantin Olteanu, Ştefan Andrei, Silviu Curticeanu, Cornel Burtică, Constantin Boştină. Cu Ion Iliescu am stat eu însumi îndelung de vorbă....
Antidotul la mușcătura cotidiană a urâtului acumulat progresiv şi progresist în lumea de azi, cea în care se promovează diluarea și suprimarea firescului, concomitent cu denunțarea incultă și suicidară a ordinii vitale pentru om, ar putea fi chiar propagarea discret...
Astăzi este 16 august, ziua când s-a născut Virgil Ierunca. Era în 1920. Împreună, într-un efort care a durat decenii, domnul Ierunca şi doamna Monica Lovinescu ne-au demonstrat importanța vieţii în adevăr. S-au făcut presiuni înfiorătoare pentru a-i amuţi....
Populismul este deliberat vag şi programatic nebulos. Proteic, profetic şi imprevizibil, nu poate oferi, n-a oferit niciodată, soluţii viabile la provocări presante. Liderul populist, el sau ea, îşi dă ochii peste cap şi promite luna de pe cer. Populismul...
Drumul lung prin subterane, asumarea excesivă a grijii altuia, băgarea obsesivă în seamă a propriei persoane și a bățului prin gardul unei instituții (BOR) – despre a cărei necesară și plurală misiune publică nu știe nimic, el fiind angajat în...
La Beauté du diable, cu Michel Simon şi Gérard Philippe, a fost unul dintre filmele care mi-au marcat copilăria. Demonii de care mă ocup în scrierile mele sunt metafizici ori, mai precis spus, ideologici. Ori, şi mai precis, utopici. Sunt...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
