Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara prezintă, în premieră, spectacolul Danaos, în regia lui Szabó Kristóf, un spectacol bazat pe tragedia lui Eschil, Rugătoarele. Acesta este a şasea premieră a stagiunii 2023-2024. Danaos va fi jucat în...
„Societatea răsplătește virtuțile zgomotoase și viciile discrete” (Nicolás Gómez Dávila). De exemplu, omul ușor manipulabil și oarecum precar îl validează, inclusiv prin vot, pe omul patibular. În care se recunoaște parțial. Omul manevrat, sistematic înșelat și doar de televiziuni...
Istoria civilizației române moderne e o operă de autodepășire. După ani de risipire în cronici literare și în activități de îndrumare culturală, E. Lovinescu a decis să-și consacre timpul sintezelor. În mod programatic, dorea să treacă în plan secund...
Te întrebi cum este posibil să fii hărţuit, ameninţat, terorizat zi de zi pentru a fi determinat să pleci din propria casă, vânzând-o pe mai nimic numai să scapi de coşmar, iar oamenii legii să nu-ţi facă dreptate?… „Aici...
Departe de a fi un cuvânt al trecutului, parte a unui veac ce părea să fi ajuns la capătul lui în anul 1989, totalitarismul este un termen ce desemnează un posibil viitor al umanităţii. Eliberat de complexe, plin de energie,...
Cu greu și-ar putea imagina cineva, astăzi, pasiunile electorale din alte vremuri. Cum le-am putea povesti tinerilor de clivajul – care străbătea uneori și familiile – dintre Iliescu și Coposu sau, mai apoi, dintre Iliescu și Roman? De hotărârea cu...
„Popularitatea unui guvernant [politician] într-o democrație e proporțională cu vulgaritatea sa”. (Nicolás Gómez Dávila). Un adevăr ușor recognoscibil în ascensiunea celor ce s-au cățărat și se cațără agil pe cadavrele adevărului, competenței, cinstei și dreptății până pe culmile celor mai...
La o sută de ani de la apariție (primul volum în 1924, al doilea în 1925), Istoria civilizației române moderne a lui E. Lovinescu e privită în unanimitate (cel puțin în școli și în mediile academice) drept una din marile...
Editura Spandugino va participa la salonul de carte Bookfest 2024, care va avea loc în 29 mai – 2 iunie, cu o serie de cărți premiate internațional, cu mărturii, analize biblice și literare, eseuri filosofice, poeme, convorbiri şi studii interdisciplinare....
Cum ar fi arătat o Românie din care teroarea comunistă să fi fost absentă? Care ar fi fost drumul unei naţiuni ale cărei temniţe să nu fi devenit mormântul unor Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi Ion Mihalache? Şi care ar...
Între partidul-mişcare şi ideologie există întotdeuna o relaţie mediată. Chiar şi Marx, atunci când susţine că filosofia trebuie să se realizeze prin transformarea într-o armă a revoluţiei, nu uită că teoria îşi menţine un statut, o demnitate de sine stătătoare....
Condiţia rusă este inseparabilă de obsesia ideilor. Poate mai mult decât în oricare alt spaţiu cultural, Rusia este marcată de această amprentă a interogării de sine. Cine suntem şi care este drumul pe care ne este menit să îl urmăm,...
Este nevoie de ceea ce în engleză se cheamă “revisiting the past”. Nu pentru a-l rescrie conjunctural şi conjuncturist, ci pentru a decela semnificaţii devenite tot mai limpezi în timp. O etică a neuitării, în sensul definit de Monica Lovinescu,...
Ideea de bază a Holocaustului era aceea a memoriei: să nu uităm și să nu repetăm. Ideea fundamentală a denunțării colonialismului e cea a revanșei: să răsturnăm polii lumii. Continuarea ofensivei israeliene în Gaza a avut și acest (oarecum...
Am studiat atent anii ’30. Există la ora actuală similitudini care nu pot fi ignorate, dar ele nu înseamnă că istoria se repetă. Agresiunea Rusiei, rezistenţa Ucrainei şi mobilizarea Occidentului sunt fenomene noi şi trebuie explicate în coordonatele lor politice,...
În vremuri normale, politica internațională nu e un subiect de interes public. Grupuri restrânse, ținând de Ministerul de Externe, Armată, serviciile secrete, institute de istorie sau de geografie economică ori firme de consultanță se ocupă de probleme care nu spun...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
