Citindu-mi articolul din numărul de săptămâna trecută al României literare, un prieten străvechi (ne cunoaștem de când aveam paisprezece ani) a rămas surprins de tonul depresiv al rândurilor mele. Păreau concluziile unui om care a acceptat înfrângerea proprie, dar și...
Revoluțiile din 1989 au fost înainte de orice revoluții ale minții, iar intelectualii critici au jucat rolul „subiecților revoluționari”. Evaluările euforice ale valului revoluționar, adesea comparat cu Primăvara Națiunilor de la 1848, au fost numeroase, iar Timothy Garton Ash a...
În epoca corectitudinii politice şi a fanatismului digital, silueta lui Sir Isaiah Berlin este una suspectă şi reacţionară. Adepţilor progresului scepticismul şi pluralismul său li se înfăţişează ca tot atâtea semne ale refuzului de a adera la o pedagogie, mântuitoare,...
Mai mult decât orice alte teologii politice, marxismul a fost capabil să descurajeze pentru multe decenii dezvoltarea interogației critice și să hrănească un atașament ardent, chiar fanatic, din partea intelectualilor occidentali, de obicei sceptici. Dezintegrarea gnozei staliniste ca sistem...
Orice tratat de pedagogie te învață că nu e recomandabil să critici la nesfârșit. După ce ai identificat o situație defectuoasă, după ce ai întâlnit un personaj plin de hibe e potrivit să propui soluții. Dar ce te faci când...
Procesiunea de vizite şi de convorbiri telefonice din aceste zile este semnul prin care măreţia Rusiei imperiale este reafirmată. Majestatea palatului în care Putin îşi întâmpină oaspeţii este imaginea însăşi a barocului stalinisto-ţarist al regimului de la Moscova. Forţa militară...
Stalinismul a fost un plan autosuficient, prestabilit, de restructurare a societății. În numele lui, mișcarea s-a dispensat de câte vieți umane a fost nevoie, în timp ce realiza cu zel transformarea radicală. Cultul personalității (și rusificarea crescândă a sistemului...
Cetățenii țărilor socialiste erau practicieni desăvârșiți ai dublului limbaj și ai dublei gândiri. Viața minții era împărțită, iar rezultatul acestui proces chinuitor a fost acela că nici măcar secretarul general sovietic nu mai era convins în întregime de ceea ce...
Așa cum publicitatea, inclusiv cea electorală, trebuie marcată în presa de orice fel, și propaganda ar trebui marcată cu un P mare și roșu. Nu există o reglementare în acest sens, însă opacitatea finanțării presei de către partide stimulează forme...
Oare de ce în plină epocă a democrației și a procedurilor democratice soarta popoarelor și a lumii depinde de voința exclusivă a câtorva indivizi? De ce stăm, de săptămâni în șir, cu ochii în ziare și pe ecrane să vedem...
5 februarie 1953, 5 februarie 1963: două zile din istoria RPR, două zile în care se concentrează imaginea terifiantă a crimei de stat. Aruncaţi în pântecul de chinuri al spaţiului carceral românesc, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au înfruntat ceea...
Pe fondul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Ambasadei SUA la Bucureşti, David Muniz, atrage atenţia că acțiunile Rusiei sunt periculoase și generează instabilitate. Acesta transmite că SUA sunt alături de aliații și partenerii săi pentru a...
Rusia lui Putin preia de la URSS un concept de stat, întemeiat pe control intern şi pe agresivitate externă. Rusia lui Putin nu poate exista, ca şi URSS, în absenţa inamicilor responsabili pentru ameninţarea fiinţei ei. În mitologia putinistă, NATO...
Promisiune antifascistă a eșuat din pricina adevăratei naturi a partidelor comuniste și liderului lor, Partidul Comunist al lui Stalin. A eșuat pentru că a achiesat la aceeași lege a tăcerii, cea pe care a girat-o în timpul Marii Terori relativ...
Ce mai rămâne astăzi din amintirea lui Alexandru Averescu, cel care a fost, în Marele Război şi în anii de după acesta, imaginea unei speranţe şi întruchiparea unui mit? Poate că doar statuia nobilă a mareşalului şi mausoleul în care...
Odată cu îndepărtarea lui Nazarbaev se mai prăbușește un mit. Modelul Nazarbaev-Tokaev de transfer al puterii, care părea unul de succes, din care se puteau inspira și Putin, dar și Lukașenko, și-a dovedit limitele. Elbasî, părintele națiunii kazahstaneze, a...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
