Spunem „Monicii” atunci când ne referim la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca – și probabil că-i facem astfel o nedreptate lui Virgil Ierunca, dar simțim totuși nevoia să numim entitatea asta cu un singur nume și atunci preferăm prenumele ei...
Necesara luciditate a eticii a fost probabil imperativul lăuntric cel mai intens prezent în viața Monicăi Lovinescu (19 noiembrie 1923 – 2008). Un imperativ crescut din suferința atroce a uciderii mamei sale, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, soția marelui Eugen Lovinescu, arestată de comuniști...
Destinul Monicăi Lovinescu a avut ceva din conturul unei tragedii antice. Exilată, denunţată, atacată, stigmatizată, confruntată cu pierderea propriei sale mame (mamă asasinată de un regim democrat-popular, spre a plăti pentru păcatele fiicei sale), Monica Lovinescu a păstrat, vreme de decenii,...
În 2013, Ioan Buduca mi-a propus o discuție care, din motive ce nici nu merită menționate, nu a mai apărut în publicația căreia îi fusese destinată. Regăsind transcrierea prin dosarele mele, am constatat că dialogul nu e chiar atât de...
Am făcut o rapidă căutare Google cu aceste cuvinte: „Academia Română Centenar Monica Lovinescu”. Minima amoralia. În aceste zile, până şi seniorul veşnic tânăr liberal Dinu Zamfirescu a ţinut să spună ceva despre marea doamna a culturii romane. În...
Destinul lui Sir Isaiah Berlin se desenează pe fundalul unui veac XX marcat de amprenta nemăsurii totalitare. Libertatea, demnitatea umană, pluralismul, moderaţia devin suspecte în acest mediu modelat de credinţa în ideile mântuitoare. Intelectualul este chemat, în acest veac al...
Amânată cu doi ani din cauza pandemiei, deschiderea anului de celebrare a titlului a reușit să concentreze energii nebănuite, să activeze comunitatea artistică și societatea civilă. După ani de stagnare în care s-au cheltuit milioane de euro pentru răsfățul...
Am auzit de prea multe ori interogaţia cumva auto-compătimitoare: „De ce n-am avut şi noi un Havel?” Adevărul este că l-am avut, dacă prin Havel înţelegem convergența dintre acţiune politică şi conştiinţă morală. S-a numit Corneliu Coposu (20 mai 1914...
Două chipuri slute ale conflictului cu realitatea socială, două tratamente greșite pentru un diagnostic cu grijă ignorat, două căi total înfundate: una în neputința și grotescul „regelui gol”, cealaltă în superstiția progresului și utopie. Boli politice mascate, adevăruri trunchiate, minciuni...
Iată-ne într-o poziție în care n-am mai fost de la Al Doilea Război Mondial: crime și masacre la stânga, crime și masacre la dreapta. Bombe și rachete în Ucraina, bombe și rachete în Israel. Demență la Kremlin, descreierare în Gaza....
Au redus la tăcere vocile țării și au impus primul guvern totalitar din istorie. Au incriminat orice formă de opoziție politică. Sovietismul a fost o aventură captivantă din punct de vedere cosmic, luând o taxă imensă asupra a milioane de...
Pe câmpurile de luptă din Ucraina nu este linişte: la un an şi jumătate de la agresiunea rusă, Moscova duce mai departe, cu aceeaşi energie, un război a cărui ţintă este subminarea definitivă a statalităţii Ucrainei. În umbra tragediei din...
Entitățile media sunt în majoritate organizate în oglindă, puternic centralizate intern, unde principiile și etica sunt considerate negociabile. Peter Gross, profesor Emeritus al Universității Tennessee, aduce în dezbaterea despre mass-media spațiului est și central-european o abordare nouă, care ar...
Implozia sensului în nihilismul exprimat prin terorism este totală. O extincție morală opusă radical Vieții, Adevărului și Căii care curge limpede spre ele. Când glasului măsurat al rațiunii i se opune urletul bestial al furiei și urii criminale, diavolul...
Trăim în plin anotimp al urilor clocotitoare şi al discordiilor asfixiante. Se scandează în loc de a se vorbi. Nimic nu-mi este mai suspect decât încrâncenarea ideologică, maniheismul contondent, procesele de intenţii şi vânătorile de vrăjitoare. Cel mai dificil...
AUR nu e un partid conservator, ci unul revoluționar. Cam așa ca anarhiștii secolului al XIX-lea și legionarii secolului XX. Și unii, și ceilalți sunt creații ale unor politici mărginite și falimentare. Oamenii au tot timpul nevoia de a...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
