„Scrisoarea către UE” este actul fondator al infinitelor fărădelegi pe care le vedem și astăzi în politică, economie, educație, viață socială, cultură. Documentul e un extract de gândire totalitară cum rareori s-a produs în România postdecembristă. Dacă n-ar fi...
Adevărul simplu este că succesul școlar al unui tânăr nu va veni niciodată din altceva decât: profesori buni, elevi silitori, disciplină intelectuală, efort constant și respect față de profesor și elev, împreună cu o orientare școlară pertinentă. Toate aceste lucruri,...
Umbra lui Stalin se întinde asupra Federaţiei Ruse de astăzi. În Rusia lui Putin, mausoleul lui Stalin este intact. Privit ca întemeietor şi apărător al patriei, Stalin pare întruchiparea a tot ceea ce Rusia de astăzi aspiră să devină. Măreţia...
Tot ceea ce cred eu despre educație se găsește în varianta originară a Legii 1 (Legea educației naționale nr. 1/2011 – n.r.). Care, dacă nu ar fi fost masacrată de cel mai toxic personaj politic de după revoluție, Ecaterina Andronescu,...
Citesc o carte extraordinară, Professor of Apocalypse, despre Jacob Taubes (1923-1987), personaj fabulos, non-catalogabil, inclasabil, iconoclast, heterodox, spirit eretic, fiu de rabin, el însuși cu studii de rabin și de filosofie, prieten cu Susan Sontag, Cioran, apropiat în final de...
Spectaculoasă şi respectând fidel scenariul sovietic al înscenărilor menite să declanşeze represiunea poliţienească, capcana de la Tămădău reprezenta o trecere a Rubiconului. Odată cu arestarea lui Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Ilie Lazăr sau Nicolae Carandino, un mecanism implacabil al exterminării...
Se împlinesc azi 75 de ani de la episodul rămas în istorie sub numele „Înscenarea de la Tămădău”. Operă ticăloasă a odiosului regim comunist care ajunsese la putere cu câteva luni înainte, cu sprijinul Moscovei, prin fraudarea alegerilor. În...
Ceea ce m-a frapat din expunerea de ieri a ministrului Cîmpeanu a fost calendarul intrării în vigoare a legilor Educaţiei, absolut aiuritor, fără legătură cu realitatea pe care o ştim foarte bine din adoptarea legilor Educaţiei în trecut. Calendarul...
Politica Rusiei face apel, din chiar momentul întemeierii Imperiului, la instrumentul războiului. Iar războiul este inseparabil de modul în care regimul autocratic se construieşte şi se consolidează, căci despotismul şi agresivitatea externă se potenţează reciproc. Conducătorii Rusiei privesc expansiunea...
Așa cum Hitler era atras de simbolistica neo-păgână, Putin este fascinat de ideile unui profet al fascismului rus precum Ivan Ilin (1883-1954). În acest creuzet al eurasianismului presupus purificator palpită emoții, fobii, mituri şi pulsiuni care definesc “revolta împotriva lumii...
Recent încheiatul Târg de carte Bookfest a fost un succes. Sute și sute de lansări, întâlniri cu scriitorii preferați, autografe, bucuria descoperirii unor cărți noi. Casele de marcat din standuri au țăcănit neobosite, teancurile de cărți treceau, ca înghițite de...
De Ziua Independenței SUA, celebrată în 4 iulie, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Ambasadei SUA la Bucureşti, David Muniz, transmite că, deşi trăim vremuri în care prietenii și alianțe superficiale se prăbușesc când sunt supuse la teste de presiune, alianțele...
Reiau aici textul meu apărut pe platforma Contributors şi pe Hotnews pe 24 martie 2014. Între timp, putinismul a devenit principalul adversar al civilizației democratice planetare. Opţiunea actuală este limpede, urgentă şi inconturnabilă: barbarie sau umanism. Tertium non datur. ...
Doctrina de stat a Federaţiei Ruse este barbaria. Cu fiecare atac împotriva civililor, cu fiecare act de cruzime deliberată, cu fiecare zi care trece din acest război de agresiune fără precedent în epoca de după 1945, Federaţia Rusă îşi confirmă...
Departe de a fi intrat într-o criză terminală, Alianța Atlanticului de Nord se extinde. Aventurismul imperialist al lui Putin a dus la ceea ce acum patru luni era de neconceput. Suedia şi Finlanda vor intra în NATO. Geostrategic vorbind, Putin...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
