Lovitura de stat revoluționară în Rusia, 7 noiembrie 1917
Au redus la tăcere vocile țării și au impus primul guvern totalitar din istorie. Au incriminat orice formă de opoziție politică. Sovietismul a fost o aventură captivantă din punct de vedere cosmic, luând o taxă imensă asupra a milioane de vieți omenești.
„În acea dimineață organul central al Partidului bolșevic, din nou sub vechiul nume «Pravda», scria: «Au vrut ca noi să preluăm puterea singuri, pentru ca noi singuri să ne confruntăm cu dificultățile teribile cu care se confruntă țara… Aşa să fie! Noi preluăm puterea singuri, bazându-ne pe vocea țării și contăm pe ajutorul prietenos al proletariatului european. Dar luând puterea, ne vom ocupa de dușmanii revoluției și de sabotorii ei cu o mână de fier. Ei au visat la o dictatură a lui Kornilov… Le vom da dictatura proletariatului…” (Lev Troțki, Istoria Revoluției ruse, volumul 3, Triumful sovieticilor, liniile de final ale capitolului 47).
Au redus la tăcere vocile țării și au impus primul guvern totalitar din istorie. Au incriminat orice formă de opoziție politică. Au încercat să instige revoluții în Ungaria, Polonia, Germania, Italia, dar au eșuat. Haosul revoluționar din Italia s-a încheiat cu Marșul lui Mussolini la Roma. În martie 1921, Lenin, Troțki și toți ceilalți membri ai Politburo au decis să distrugă insurecția Kronstadt. Presupusa „dictatură a proletariatului” era de fapt un regim autocratic, stat polițienesc unde Partidul era înlocuitorul lui Dumnezeu și Liderul – înlocuitorul Profetului său.
Sovietismul a fost o aventură captivantă din punct de vedere cosmic, luând o taxă imensă asupra a milioane de vieți omenești. Ethosul eroic inițial al leninismului s-a transformat într-o justificare abisal de falsificatoare pentru crime în masă îngrozitoare. URSS a fost într-adevăr un stat imperiu ideologic, un regim condus de Weltanschauung. Cei de la vârf se vedeau ca instrumente ale unui misterios motiv dialectic. De fapt, ca unul dintre primii apostați antistaliniști, spunea odată istoricul francez Boris Souvarine, cele patru litere din acronimul țării au stat pentru patru minciuni: nu a fost o uniune voluntară, cei cincisprezece membri nu erau republici autentice, consiliile (sovietele) nu erau democratice, iar politicile sale nu erau socialiste, dacă prin socialism ne referim la căutarea egalității.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News