Nimeni, cu excepţia României, nu-şi permite finanţarea unor unităţi care funcţionează cu randament zero! Adică, bagi bani în ele şi obţii nimic. Avem un sistem bugetar ciuruit. Cu mii de găuri prin care se scurg banii noştri şi dispar...
Revoluția română din decembrie 1989, singura violentă, singura unde regimul și succesorii săi (noua putere condusă de Ion Iliescu) au recurs la masacre împotriva populației civile (peste 1.100 de morți), a avut neîndoios un caracter anticomunist, chiar dacă unii dintre...
Căderea Guvernului Dăncilă și victoria lui Klaus Iohannis la prezidențiale deschid calea unor necesare reparații în adâncimile societății românești. Nu e vorba doar de obligatoria curățire a sistemului angajaților la stat. Aici, oricât de optimist aș fi, nu cred că...
Scriu acest text în memoria lui Constantin Ticu Dumitrescu, dispărut dintre noi pe 5 decembrie 2008 la vârsta de optzeci de ani, președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici, membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, luptător devotat...
Un regim totalitar esenţial nereformat precum cel din România lui Ceauşescu nu se poate prăbuşi fragmentar, gradual, non-violent, fără încleştări de forţe între cei aflaţi la putere şi cei fără de putere. În octombrie 1956, la Budapesta, Armata a...
Atacul la adresa “canonului” şi a marilor cărţi şi “marilor autori ai civilizaţiei occidentale”, dublat de revoluţia IT şi a reţelelor sociale vor avea efecte surprinzătoare. În trecut, pe parcursul majorităţii istoriei umane, marea majoritate a populaţiei era analfabetă....
Ion Iliescu şi fesenismul închid drumul Revoluţiei, un drum ce ar fi dus la refondarea pe temelii de transparenţă etică al României. Sacrificiul din Decembrie 1989 este anexat de noul partid-stat. În puţină vreme, Timişoara devine, din oraş al martirajului,...
Când examinăm comunismul în genere și pe cel din România, în particular, este dezirabil să lăsăm prejudecățile de-o parte și să înțelegem că vorbim despre o poveste serioasă, o tragedie istorică ale cărei consecințe sunt departe de a fi dispărut....
După treizeci de ani, România se află în punctul cel mai înalt al istoriei ei moderne. Dilemele identitare şi fricile noastre seculare par să fie parte din trecutul de care ne-am despărţit. Ceea ce generaţii întregi au imaginat, în...
Extinderea rețelei universităților-boschetar s-a produs la inițiativa stângii, pe vremea lui Iliescu, fiind mai păzită decât bostănăria de toate guvernele ce s-au perindat în acești ani. Acum avem un guvern de dreapta, asumat reformist și cinstit. Vor avea oare peneliștii...
Aş fi vrut să văd la Academia Romană preocupări pentru analiza cauzelor şi aflarea de soluţii în situaţia jalnică în care a ajuns învăţământul românesc. Soluţiile sugerate de Academia Romană sunt însă corecte pentru cel mult 1% dintre ele ...
Deși totalitarii bolșevici și naziști au ajuns în cele din urmă la o încleștare mortală, substratul psihologiei acestor mișcări de masă era, în fond, același. La fel și înclinațiile lor ideologice, inspirate de teamă, anxietate și ură. Figură extrem...
Există o îngrijorare la nivel european în privința siguranței jurnaliștilor și a condițiilor în care ei își exercită profesia. Dar jurnaliștii pot fi uciși și simbolic, prin metode care le uzează capacitatea de a reacționa la abuz și corupție, de...
Fără clasă de mijloc, cu o economie feliată de fosta nomenclatură și de Securitate, România a fost împărțită în mici feude din care diferite grupări politice extrag rente. Ultima campanie electorală prezidențială a marcat sfârșitul unei epoci începute în...
Alex. Leo Șerban (1959-2011) a fost un prieten drag, un om extraordinar, o ființă de o ardentă intensitate etică, de o blândețe și de o candoare cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Critic de film prin instinct și vocație,...
Va exista întotdeauna o „fetiță responsabilă” – niciodată un băiat, pentru că emoția nu e la fel de mare – gata să arunce anatema înspre civilizația care omoară planeta. Singurul rezultat va fi că guvernele și unii miliardari cu agende…...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
