Vestea bună. Și unele îngrijorări
Vestea bună pentru România este că evoluţiile de la Marea Neagră (în special cele din Turcia) o aşează în poziţia de a deveni pivotul reaşezării defensivei NATO şi occidentale în zonă. Dependenţa de securitate de America este valorificată astfel mai mult decât satisfăcător în condiţiile în care alternativele arată cum arată.
Vestea rea e însă foarte îngrijorătoare. Suntem acum cu toţii familiari cu noile mentalităţi şi curente ideologice care încep să domine noile generaţii occidentale şi nu numai. Am avut de curând o mostră globală ilustrată pe marea scenă globală a patologicului specific acestui fenomen. De săptămâna asta nu mai are nimeni scuză că nu ştie care este nivelul şi direcţia acestui tip de gândire şi de atitudine în viaţa publică.
Ideea că aceste generaţii, cu aceste mentalităţi, vor avea vreo idee sau interes sau înţelegere pentru astfel de angajamente de geosecuritate globale, precum actuala SUA le are faţă de România şi zona Marii Negre, este naivă.
Este naiv să crezi că ai putea să le explici purtătorilor de meme şi ideologii de acest fel de ce SUA ar trebui să apere un popor şi o ţară de undeva, o zonă incertă a Europei de nişte pericole pe care ei nu numai că nu le înţeleg, dar care nici măcar nu fac parte din lista lor de ameninţări globale (la ei totul e global în afară de acţiune care trebuie să fie, evident, locală).
Să ne gândim ce se va întâmpla în momentul în care un bloc suficient de mare de votanţi americani va începe să gândească astfel. Când în poziţiile-cheie din instituţii vor apărea oamenii noi care gândesc global şi acţionează local la cele mai înalte niveluri de autism ideologic şi irealism. Când oamenii ăştia vor trebui să voteze alocare de resurse. Sau, doamne fereşte, să decidă dacă să lupte sau nu sub articolul 5 pentru continuitatea statală a unui aliat numit România.
De ce ar face-o?! Pe baza a ce argumente şi cu ce motivaţie? Veţi spune: bine dar când o generaţie dominată de această patologie ideologică va ajunge la putere, aia nu va mai fi America aşa cum o ştim noi acum. Exact: şi asta e problema.
De asta mă miră că în România, chiar şi oameni pe care îi consideram adulţi şi maturi, responsabili şi capabili de discernământ şi, aşadar, capabili să depăşească mici tentaţii de virtue signalling şi autosuficenţă prezenteistă, refuzaă să gândească cu un pas înainte.
Chiar cred ei după o matură chibzuinţă că securitatea bătrâneţilor lor şi a copiilor lor e în mâini bune cu o Americă dusă pe calea acestui tip de gândire?! Chiar cred că România (sau Ungaria, ca să luăm alt exemplu) va fi o prioritate de vreun fel pentru politica externă a SUA (sau ce va mai rămâne de această politică) când acest tip de gândire va fi dominant? Pe ce se bazează acesta credinţă?
Sunt lucruri cu care nu te joci. Aici nu e vorba de abstracţii şi scheme şi semnalarea virtuţii personale, ci e vorba despre securitatea poporului din care ei fac parte şi de continuitatea lui statală. Mici ghiduşii şi indulgenţe egolatrice, valsând cu spiritul vremii, pe care unii şi le pot permite, românii serioşi, care vor să fie formatori de opinie sau minţi luminate şi luminând în jur, nu şi le pot…
Asta e: veşti bune pentru România. Dar şi semne foarte îngrijorătoare.
Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News