Am spus-o acum câţiva ani, cred că e bine să o repet: Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, scris şi asumat de toţi membrii şi experţii Comisiei, fără absolut nicio sugestie ori intervenţie în text...
Şcoala nu este bună sau rea în sine. Este bună în măsura în care răspunde nevoilor şi cerinţelor societăţii la o etapă dată, în măsura în care se pliază pe nevoile, cerinţele, talentele, înclinaţiile, personalităţile elevilor. Timp de 30 de...
Dacă am putea pune laolaltă atracția magnetică exercitată de ușurătatea unei existențe postmoderne detașate și povara unei potențiale vinovății și conformismul în relație cu trecutul, am avea un răspuns complet cu privire la motivele pentru care rolul intelectualilor critici s-a...
Viorica Dăncilă nu poate să fie mai mult decât ceea ce este: o doamnă Docilă pe care ne-a lăsat-o moștenire infractorul de rang înalt numit Liviu Dragnea. Văd – și chiar sunt nedumerit – cum foarte multă lume e...
Regimul Dragnea merge mai departe, de vreme ce diferenţele dintre Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă sunt de retorică şi de imagine, iar nu de substanţă autentică. În ambele cazuri, ceea ce contează este intenţia PSD de a conserva domnia oligarhiei...
Occidentul are o veche tradiție de a-i adăposti pe dezmoșteniții soartei. Suntem siguri însă că metoda de a-i ajuta pe săraci e aceea încurajată de politicienii europeni? În loc să procedeze cu adevărat caritabil, au preferat să inițieze un proces...
Există două școli de gândire care se ocupă de evaluarea impactului intelectualilor asupra societăților în lumina transformărilor postcomuniste. Pe de-o parte, avem explicația lui Timothy Garton Ash despre revoluțiile din 1989 ca „resurecții morale” care au pus accent pe...
Pentru cei care nu au îndoieli, pentru cei care sunt locuiţi de certitudini, pentru cei care sunt motivaţi de himera viitorului cu trăsături de perfecţiune geometrică, statul este un instrument menit să deschidă drumul fericirii. Statul este inseparabil, în...
În anii weimarieni, când Germania s-a bucurat de cea mai democratică dintre constituțiile europene ale vremii, Erich Fromm a descoperit că există ceea ce el a numit teama de libertate. Libertatea înseamnă risc, pariu, incertitudine, impune așadar alegeri ce se pot...
Miracolul lui Andrei Cornea este printre cele mai bune cărți de filosofie politică pe care le-am citit în anii din urmă. Când spun bună, mă gândesc, ca și în cazul Omului recent de H.-R. Patapievici, la valoarea morală a cărții, la prospețimea ideilor...
Şi totuşi când vor pune piciorul în prag şi vor ieşi la rampă şi adulţii şi oamenii maturi din acest partid? Bun: râdem, glumim, ne crucim, ne distrăm. Totuşi: există o aşteptare. Când vedem şi lucrurile serioase, solide? Tot...
Ceea ce s-a petrecut în ultimii ani, în special după 2007, a fost, cum a scris Horia Patapievici, ocuparea centrului de către voci extremiste, migrarea unor intelectuali aparent onorabili în direcții unde nu te-ai fi așteptat să-i găsești vreodată. Ecourile...
Doar 30% dintre elevi „scapă” cu bine din şcoala românească, urmează studii teoretice în învăţământul superior, din ţară şi străinătate. Şi nu datorită şcolii, ci mai degrabă propriilor resurse intelectuale, părinţilor şi meditatorilor. Discuţii ample pe marginea ordinului de...
It is happening again. Iar au început experţii şi formatorii să ne explice cum vine treaba în chestiuni internaţionale? Iar ne explică cum e cu Brexitul, cu Anglia, cu democraţia, cu Makinson şi cu mama lui Makinson? Dumnezeule, sunt în...
Făcea parte din acea extrem de selectă categorie de oameni care, vorba lui Camil Petrescu, au văzut idei. Catinca Ralea era o cascadă de informaţii, o fântână arteziană de opinii. Era fragilă, dar extrem de tare. sufleteşte. Răsufla greu,...
Suntem cu adevărat martorii unei ”schimbări a minții” a doi dintre arhitecții dezastrului politic din ultimul deceniu din România – căci, dincolo de piruetele tactice pe care le execută VP & VVD în ultima vreme nici o faptă politică majoră...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
