Haralambis Angourakis mi-a fost, cândva, cel mai apropiat prieten. A murit în urmă cu cinci ani, în mai 2014. În clasa a zecea, îmi aduc aminte, am fost ca frații. Născut pe 19 ianuarie 1951, la București, deputatul europarlamentar Haralambis...
A încetat din viaţa un erou al rezistenţei anti-totalitare din România. E vorba de Mircea Sevaciuc, unul din liderii protestului de la Braşov din 15 noiembrie 1987. Public aici, ca ultim omagiu pentru prietenul meu, neobosit luptător pentru democraţie, dreptate...
Václav Havel a scris un eseu despre cei care susțin mitul echivalenței morale între Estul totalitar și Vestul democratic. Cred că aceste teme sunt astăzi la fel de actuale ca în urmă cu câteva decenii. Înclinația spre auto-amăgire nu a...
Cum explicăm fanatismul revoluționar în secolul XX? Cum a fost posibilă orbirea unor întregi generații? Ce explică adeziunile înfierbântate, devoțiunile nevrotice, acele „căderi la Partid“ despre care scriau Aleksander Wat și Belu Zilber? Putem limita subiectul, cum se întâmplă...
Cred că nu e exagerat să afirmăm că românii sunt pe cale să breveteze o nouă formă a iubirii de țară: patriotismul de la distanță. El e și un patriotism „la vârf”, deoarece îl stârnesc mai ales succesele și momentele...
Atunci când scriem istoria politică și intelectuală a Războiului Rece e bine să ne amintim că CIA, pe lângă atâtea alte misiuni, a avut-o și pe aceea de a încuraja gândirea liberă, neînregimentată, în lumea comunistă. S-a scris în...
Drama generată de răpirea Alexandrei Măceșanu a căpătat dimensiuni catastrofale, atât prin starea emoțională și acoperirea mediatică, cât și prin revelarea unor eșecuri ale sistemului în domeniul protecției cetățenilor săi. Confuzia mediatică creată în jurul acestei crize are însă aspecte...
Motto: „Si las revoluciones no se hacen con palabras, las ideas no se implantan con decretos.”/ „Dacă revoluțiile nu se fac din cuvinte, ideile nu sunt aplicate prin decret” (Octavio Paz, El laberinto de la soledad) Asemeni unui Heidegger,...
Involuţia pare sa fie proiectul de ţară al României în cei din urmă ani. Tot ceea ce se edificase, în limite rezonabile, este pe cale de a fi înlăturat, poate definitiv. Involuţia este mai mult decât o simplă restauraţie...
Asemeni lui Sartre, García Márquez a avut multe iluzii, la unele a renunțat, a persistat în altele. A fost, din păcate, selectiv în denunțarea tiraniilor și a tiranilor. Gabriel García Márquez a fost un mare romancier, l-am citit, asemeni...
Tragedia de la Caracal este o hârtie de turnesol ce indică starea unui stat român care a încetat să mai privească demnitatea şi siguranţa cetăţenilor săi ca pe valorile destinate a fi protejate prin acţiunea sa. După ani de...
Criterion nu a reprezentat o mișcare națională, ci, mai degrabă, un cerc elitist din București, un fenomen urban care a încercat să reconcilieze anumite tradiții idolatre (românitatea) cu o acută și intens modernistă sensibilitate. Putem folosi aici conceptul lui Jeffrey...
Până la finalizarea anchetelor interne și, posibil – sau așa ar fi de așteptat – a uneia în justiție, concluzia după tragedia de la Caracal este că avem instituții de siguranță națională cu mari probleme de funcționalitate, probleme cauzate și...
Dintre toate credinţele care aspiră la mântuirea terestră în secolul trecut, comunismul posedă, în cel mai înalt grad, vocaţia expansiunii la scară universală. Acolo unde fascismul generic oferă exaltarea autohtonismului şi a primatului etnic, comunismul promite, în numele ştiinţei...
Anii urii (Editura Humanitas, 2019) este cea mai cioraniană carte scrisă vreodată în România. Mai cioraniană chiar decât volumele redactate de Cioran în românește. Et pour cause: disperarea lui Horia-Roman Patapievici e adânc înrădăcinată în realitate, pe când cea...
Intelectualii pot propune sau se pot opune mișcărilor și regimurilor totalitare. Povestea puterii de seducție a ideologiilor radicale asupra unor proeminente figuri intelectuale ale secolului XX reprezintă, de fapt, un catalog al iluziilor, pasiunilor, entuziasmelor și dezamăgirilor crunte. Goana...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
