Articole din categoria Opinii

0

Un om al secolului XX

Cariera mea a fost dedicată pasiunilor politice, radicalismului, idealurilor utopice și consecințelor lor catastrofice în cadrul unor teribile experimente de inginerie socială ale secolului XX. De-a lungul anilor, am încercat să schițez și explic ceea ce Hannah Arendt numea „furtunile...

0

Universitatea vulnerabilă (3)

Lucrările scrise, publicate din învățământ și cercetare, dovedite că sunt sau conțin părți plagiate sau cu date fabricate, sunt acidul care atacă necontenit credibilitatea Școlii, a Cercetării.   Dispozitivele de prevenție a unor astfel de fapte sunt, e limpede, insuficiente...

1

Ucraina, sfidarea rusă şi tragedia Europei

Vladimir Putin nu este nici un accident al istoriei, după cum nu reprezintă un caz psihiatric. Preşedintele Federaţiei Ruse întruchipează, în toată agresivitatea sa barbară, statul rus: un stat care a cărui unică vocaţie a fost expansiunea teritorială şi împilarea...

0

Câteva concluzii despre totalitarism

Totalitarismul a fost un fenomen politic, social și cultural nou, care mai întâi a suspendat și apoi a abolit distincțiile tradiționale dintre bine și rău.   Concept imperfect, fără îndoială, totalitarismul nu a fost un semnificant redundant sau pur și...

0

SUA – Rusia, o criză ce ar putea duce la un Helsinki 2.0

Chiar dacă criza ucraineană se va sfârși, ceea ce e puțin probabil, un nou aranjament de securitate după modelul Actului Final de la Helsinki ar putea fi o soluție de luat în calcul.   La conferința de presă de la...

0

Facebook și teritoriul urii

Rețelele sociale, inițiate pentru a apropia oamenii și comunitățile, ajung în zilele noastre să fractureze societatea și să expună utilizatorii la diverse forme de discriminare, batjocură, ură.   În octombrie 2021, o fostă directoare de la Facebook, Frances Haugen, dezvăluia...

2

Țara uriașilor pitici

Citindu-mi articolul din numărul de săptămâna trecută al României literare, un prieten străvechi (ne cunoaștem de când aveam paisprezece ani) a rămas surprins de tonul depresiv al rândurilor mele. Păreau concluziile unui om care a acceptat înfrângerea proprie, dar și...

0

Societatea civilă în 1989: O profeție autoîmplinită

Revoluțiile din 1989 au fost înainte de orice revoluții ale minții, iar intelectualii critici au jucat rolul „subiecților revoluționari”. Evaluările euforice ale valului revoluționar, adesea comparat cu Primăvara Națiunilor de la 1848, au fost numeroase, iar Timothy Garton Ash a...

1

Sir Isaiah Berlin şi ordinea libertăţii

În epoca corectitudinii politice şi a fanatismului digital, silueta lui Sir Isaiah Berlin este una suspectă şi reacţionară. Adepţilor progresului scepticismul şi pluralismul său li se înfăţişează ca tot atâtea semne ale refuzului de a adera la o pedagogie, mântuitoare,...

0

Marxismul ca ritual simbolic imaterial

Mai mult decât orice alte teologii politice, marxismul a fost capabil să descurajeze pentru multe decenii dezvoltarea interogației critice și să hrănească un atașament ardent, chiar fanatic, din partea intelectualilor occidentali, de obicei sceptici.   Dezintegrarea gnozei staliniste ca sistem...

2

Arbitrii dezmățului

Orice tratat de pedagogie te învață că nu e recomandabil să critici la nesfârșit. După ce ai identificat o situație defectuoasă, după ce ai întâlnit un personaj plin de hibe e potrivit să propui soluții. Dar ce te faci când...

0

Autosuficiența planului stalinist

Stalinismul a fost un plan autosuficient, prestabilit, de restructurare a societății. În numele lui, mișcarea s-a dispensat de câte vieți umane a fost nevoie, în timp ce realiza cu zel transformarea radicală.   Cultul personalității (și rusificarea crescândă a sistemului...

0

Virusul perestroika și „efectul de demonstrație”

Cetățenii țărilor socialiste erau practicieni desăvârșiți ai dublului limbaj și ai dublei gândiri. Viața minții era împărțită, iar rezultatul acestui proces chinuitor a fost acela că nici măcar secretarul general sovietic nu mai era convins în întregime de ceea ce...

1

Propagandă fără simbolul P

Așa cum publicitatea, inclusiv cea electorală, trebuie marcată în presa de orice fel, și propaganda ar trebui marcată cu un P mare și roșu. Nu există o reglementare în acest sens, însă opacitatea finanțării presei de către partide stimulează forme...