Stafia genialissimului generalissm, pe coridoarele Kremlinului

Bolșevismul a fost, cum scria Robert C. Tucker, autorul cărţii clasice The Soviet Political Mind şi biograful lui Stalin, o cultură politică revoluționară. Stalinizarea bolșevismului a însemnat renunțarea provizorie la cosmologia internaționalistă originară, nu însă şi abandonarea ambiției de a exporta experimentul inițiat de Lenin, Troțki, Sverdlov, Zinoviev, Kamenev, Stalin, Buharin, Radek şi camarazii lor.

Între 1924 şi 1933, Stalin petrece enorm de mult timp în varii ședințe ale Comitetului Executiv şi Comisiei de Control ale Internaționalei a III-a (Comintern). Intervine, dă sfaturi, polemizează. Îi atacă pe “împăciuitorişti” şi preconizează (impune) sinucigaşă strategie “clasă contra clasă”. Mult trâmbițata “clarviziune” a “plăieşului din Kremlin” (cum l-a numit Osip Mandelstam) era de fapt o crasă miopie.

Venirea lui Hitler la putere în Germania duce la o schimbare de direcție, social-democrații nu mai sunt “social-fascişti”. Se propun “largi alianțe”, “Fronturi Populare”. Am scris împreună cu istoricul Bogdan C. Iacob pentru volumul The Oxford Handbook of World War II un studiu despre The Ideological Origins of World War II. Cartea a apărut în 2023, la Oxford University Press. În anii războiului, Stalin, Molotov, Jdanov, Manuilski şi Dimitrov regândesc viitorul mișcării comuniste mondiale. Se prefigurează proiectul Imperiului Extern, geneza Blocului Sovietic. Postulatul internaționalist se traduce în solidaritate necondiționată cu “patria socialismului”. Destalinizarea implică în chip necesar distrugerea mitocrației bolșevice. Lovitura de grație a fost fenomenul Gorbaciov.

Bolșevismul târziu s-a prăbușit lăsând în urmă nenumărate răni. Putinismul se constituie ca negare şi continuare a bolșevismului. Negare a conceptului societății fără clase şi a mitului revoluției mondiale. Putinismul preia teme şi simboluri din recuzita fundamentalismului de extremă dreaptă. Dar este şi o continuare a spiritului de cazarmă bolșevic. A ultra-centralismului oligarhic. A convingerii că ideile pot fi exportate cu tancuri şi baionete. Pentru simbolistica putinistă, victoriile obținute de URSS fac parte din tezaurul rus. De aceea a decis satrapul kaghebist să meargă în Mongolia acum câteva zile. Victoria de acum 85 de ani a Armatei Roșii şi a trupelor regimului marionetă din acea țară, complet înfeudată lui Stalin, în bătălia de la Khalkhin Gol (Halhîn Gol) şi Lacul Hassan, este celebrată acum, în plin război împotriva Ucrainei şi Occidentului. Stafia genialissimului generalissm bântuie în continuare coridoarele Kremlinului…

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News