Cacofonia din titlul articolului nu e o scăpare stilistică. Ea dorește să sublinieze felul mizerabil, anti-cultural și, finalmente, anti-educațional promovat de membrii unui organism parazitar numit CNATDCU. În spatele acronimului se află un fel de juriu pompos intitulat Consiliul...
Suntem indignați, pe bună dreptate, de prestația catastrofală a politicienilor, de domnia bunului plac în viața publică. Dar credeți cumva că în cea academică stăm mai bine? Cum să califici performanța juriului de la Academia Română, Secția Filologie și...
Concepută ca instanţă represivă, ca batjocură a sistemului democratic, corectitudinea politică a moştenit în linie directă tradiţia despotică orientală, perfecţionată de comunism. Într-un articol publicat recent în România literară, enumeram între însuşirile corectitudinii politice (PC) una deosebit de gravă....
Ca şi în cazul marxismului, altă boală ruşinoasă a minţii umane, impactul disproporţionatal corectitudinii politice asupra societăţii are explicaţii simple. În primul rând, ea înşală pornind chiar de la titulatură. Denumirea sugerează c-ar fi vorba de o valoare împărtăşită de...
Şi Noica, şi Patapievici au harul scrisului „frumos”, al punerii seducătoare în pagină a ideii şi plăcerea demonstraţiei. Diferenţele sunt şi ele demne de semnalat, tocmai pentru că apropierile sunt frapante. Noua carte a lui Horia-Roman Patapievici poartă un...
Dacă la un capăt, cel al grupurilor de presiune care-o folosesc pentru parvenire și pentru eliminarea adversarilor, corectitudinea politică este o escrocherie enormă, la celălalt, al efectului social, este o maladie. Cititorii care au parcurs articolul meu de săptămâna...
Ceea ce n-a reușit comunismul în varianta lui bolșevică a reușit corectitudinea politică. Ea este o formă mascată, născută din terorismul ideologic al secolului al XIX-lea, combinată cu elemente de puritanism radical, a comunismului pur și dur adaptat condițiilor postmodernității....
Fără să ne fi propus dinadins, discuţiile cu Ilie Stepan au captat atmosfera, aspiraţiile, tonul şi sensibilitatea unei epoci care, încet-încet, se estompează. Deşi n-am putut evita referinţele la prezentul imediat, miza noastră s-a cantonat asupra a ceea ce rămâne...
Imaginea finală a Reginei Elena e aceea a unei delicate femei-statuie, plutind parcă indiferentă, cu o răceală marmoreeană, fumând nestăpânit și privind cu ochi miopi la o lume pe care nu o înțelegea și de care nu era în niciun...
Postmodernitatea a adus la putere cenzorul ofuscat şi fanaticul decerebrat; el frânge destine, schingiuieşte oameni, anulează existenţe şi ucide vieţi în numele unor dogme profund anti-umane. Servitori dornici să-i satisfacă poftele se găsesc mereu. Un ins cu apetit umoristic,...
Chiar atunci când, prin excepţie, unii dascăli au o aplecare şi activitate culturală, ei se comportă ca nişte vedete ce trebuie adulate, şi nu ca propagatori ai valorilor spiritului. În loc să răspândească în jurul lor lumină, îngroaşă întunericul cu...
În lumea corectitudinii politice, dreptul la apărare a fost anulat. Odată ce grupurile de presiune te-au acuzat (site-urile #MeToo şi „Shitty Media Men” sunt anonime, nefiind asumate de un proprietar sau iniţiator anume), îţi pierzi orice drept de a-ţi dovedi...
În 2012 am înţeles, pentru totdeauna, că există o diferenţă ireconciliabilă între felul în care-mi imaginez eu c-ar trebui să meargă treburile în România şi ceea ce se întâmplă efectiv… Din când în când, parcă mai des de la...
În niciun alt aspect al vieţii lui Molly Bloom, protagonista feminină a romanului Ulysses mentalul nu se înfăţişează cu mai multă forţă explozivă decât în relaţia cu bărbaţii. Nu toţi îi sunt, fireşte, amanţi, cum se sugerează în capitolul...
„Splendida”, „tinereasca”, „idealista”, „gratuita”, „dezinteresata” mişcare studenţească din Mai 1968 n-a fost decât un sordid episod al încercării comuniştilor francezi de a-şi impune prin violenţă ideologia. În lumea actuală, dominată (şi dependentă) de manipulări şi minciuni agresive, adevărurile factuale trec...
Cât durează viaţa unei cărţi? Mă refer, desigur, la cărţile de succes, declarate „clasice” imediat după apariţie. Întrebarea se referă la citirea „benevolă” a acestora, nu la cârjele adăugate de manuale sau istorii literare. Cu alte cuvinte, cu ce frecvenţă, intrând...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
