Una dintre armele prin care „progresiștii” își impun voința de dominație planetară e controlul limbajului. El ia forme de o amețitoare diversitate, de la eliminarea cuvintelor la renumirea realității sau totala lor distrugere. A făcut oarecare vâlvă, acum câțiva...
Foto: Dilema Veche Linșajul mediatic la care a fost supus recent Andrei Pleșu constituie încă un episod din istoria infamiei la români. Asta știm, asta facem. Dac-ar fi să scriem o istorie a onoarei în vigilenta noastră țărișoară, probabil...
Dacă la început de mileniu al III-lea niște tineri intelectuali americani reproduc, nefast, comportamente și idei din anii ‘30 ai veacului trecut, înseamnă că am intrat în epoca iresponsabilității și ticăloșiei. Nu urmăresc deloc presa din România și, cu...
De ce arată totul atât de prost în lume? De ce-ți lasă omenirea impresia de permanentă iritabilitate, de nevroză generalizată și de violentă exprimare a dezacordurilor? Vremea diplomației a trecut. Au înlocuit-o ciomagul, kalașnikovul și drona. Oamenii nu mai au...
Uniunea Sovietică a capotat în mod lamentabil. În fața realizărilor concrete ale Occidentului, inclusiv pe plan militar, minciuna ideologică s-a prăbușit ca un castel de nisip. Și prăbușită ar fi rămas, dacă acțiunea politică a doi președinți americani, mai întâi,...
Cred că englezii nu sunt deloc conștienți că imperiul pe care-l conduceau nu mai există. Inevitabila aroganță a celui care stăpânește lumea s-a metamorfozat într-o negare paranoică a realității. Prieteni care știu că-mi câștig existența pe seama briților (mai...
Am evocat lucrurile de mai jos cu gândul la starea deprimantă a edițiilor științifice ale autorilor noștri importanți. Câte o luminiță mai pâlpâie, pe ici-colo. Prim-planul, atât cât e, aparține, din păcate, edițiilor, multe dintre ele discutabile, girate de ubicuul...
Cowboy-ul nu mai e ceea ce-i indică numele, adică un „văcar”, ci un asasin nemilos, un înger exterminator. Bine-bine, dar ce rol au aceste aberații, rostite cu aerul sentențios al pastorilor puritani ce aruncau fulgere și tunete din amvon? Simplu:...
Dacă în realitatea înconjurătoare se zbiară, se rage, se mugește fioros, lumea virtuală ne furnizează năucitoare contra-propuneri ce vizează plăcerea, bucuria și fericirea umanității. Una dintre formele palpabile (într-o epocă dominată de impalpabil) sunt așa-numitele Happy Place(s). E vremea...
În logica puritanismului postmodern nu se face nicio ierarhizare între asasinul în serie și bărbatul care a privit insistent posteriorul unei femei. În epoca îmbrăcămintei uni-sex, vina e distribuită omogen, iar posibilitatea recursului e exclusă. Haut-couture-ul ideologic și-a croit propriile...
Turnătorii au lăsat atât de multe mărturii despre existența cotidiană a lui Constantin Noica, încât îi putem defini drept un fel de Eckermann colectiv, „arondați” pe lângă un Goethe înfrânt, dar capabil încă să dea de furcă oficialităților. Constantin...
Am citit cu o întârziere de zece ani o carte apărută în 2009, Constantin Noica în arhivele Securității, editată de Dora Mezdrea și însoțită de două prefețe, ale lui Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu (Editura Humanitas). Nu întotdeauna lecturile întârziate...
Caracterul planetar-macabru al comunismului e dat de „durata și întinderea” acestuia, de faptul că s-a impus oficial într-un număr mare de țări. Mai grav este că, în ciuda probelor istorice, „ideea comunsită” fascinează și în ziua de azi, amenințând cu...
Foto România Literară În anii ’80, Ioan Buduca a fost unul dintre liderii incontestabili ai tinerei promoții de critici literari. Fin analist, având o pană sprințară și o capacitate de punere în pagină remarcabilă, el părea sortit unei cariere strălucite....
Foto: Dilema Veche Cariera literară a lui Andrei Pleșu e alcătuită din doi versanți. Primul oferă profilul sobru al savantului, al gânditorului, al omului de bibliotecă. La celălalt pol, în șocantă contradicție cu primul, se află cronicarul intens participativ la...
Foto: Agerpres În lumea lui Eugen Simion orice e posibil: inclusiv să se premieze pe sine. Acesta e omul care de treizeci de ani a introdus la Academia Română spiritul revanșard, ura viscerală față de cei neconvenabili și servilismul...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
