Scris de Mircea Mihăieş · Published 6 septembrie 2024 · Last modified 7 septembrie 2024
Căsătoria Dorei cu Ralph a fost marcată, chiar imediat după semnarea contractului nupțial, de infidelități de ambele părți. Ele au constituit motivul despărțirii, deși partenerii au rămas extrem de apropiați până la sfârșitul vieții lui Carrington. Ei au alcătuit, după...
Scris de Mircea Mihăieş · Published 30 august 2024 · Last modified 2 septembrie 2024
Dacă n-ar fi existat Lytton Strachey, probabil că Dora Carrington n-ar fi jucat niciun rol în viața Virginiei Woolf. Strachey a exercitat, așa cum se întâmplă adeseori cu bărbații homosexuali, o fascinație irezistibilă în ochii multor femei. E faimos episodul...
E greu de spus în ce măsură romanul inedit al lui Leonard Cohen, A Ballet of Lepers (tradus în românește de Radu Pavel Gheo Un balet de leproși, Editura Polirom, 2024), scris în anii 1950 și rămas, surprinzător, nepublicat până...
Retractilitate. Vocația singurătății. Simțul onoarei. Orgoliul de a se ști sigură pe scrisul ei și pe alegerile etice pe care le-a făcut. Detașarea și acceptarea stoică a faptelor vieții și a deciziilor destinului. Înțelepciunea de a se adapta la condițiile...
Marea, fundamentala problemă a României e coborârea constantă și vertiginoasă a standardelor. Indiferent de sfera de activitate, se merge pe ideea minimei rezistențe. Dictonul comunist: „Noi ne facem că lucrăm, ei se fac că ne plătesc“ a devenit, în ultimele...
Romancieri, poeți, dramaturgi, critici, editori glăsuiesc de mai multă vreme despre criza lecturii. M-am înscris adeseori și eu la cuvânt, exasperat că până și studenții la Litere sunt complet dezinteresați de cărțile recomandate și – mi se părea mie –...
Din repertoarul politic al ultimilor ani a dispărut cuvântul dreapta. Vocabula nu mai poate fi folosită decât cu sens negativ. Cei puțini care o mai rostesc o fac cu o vizibilă jenă, ca și cum ar mărturisi că suferă de...
Descriam în articolul de săptămâna trecută rezultatul alegerilor locale și parlamentare drept simptomul refuzului societății românești de a se înnoi. În această ecuație nu intră doar clasa politică, ci și populația în ansamblul său. Definirea identitară n-a fost niciodată punctul...
S-a încheiat una din cele mai terne – și totodată sinistre – campanii electorale din istoria postcomunistă a României. Pe unii, rezultatele i-au surprins. Pe alții, i-au lăsat indiferenți. Mă număr printre cei din urmă. Adevărul e că niciodată...
Cu exact douăzeci de ani în urmă, în 2004, Editura Polirom lansa o colecție care s-a impus, cu vremea, drept principalul vehicul al prozei românești contemporane – cu un accent pe condeieri tineri și necunoscuți. Așa au ieșit la rampă...
S-a vorbit adeseori despre radicalismul Istoriei civilizației lui E. Lovinescu. Critica naționalistă, poporanistă, nostalgică după un trecut idealizat și irigat de o amplă mitologie pur imaginară, s-a ridicat împotriva a ceea ce era, în realitate, un deziderat legitim de a...
Istoria civilizației române moderne e o operă de autodepășire. După ani de risipire în cronici literare și în activități de îndrumare culturală, E. Lovinescu a decis să-și consacre timpul sintezelor. În mod programatic, dorea să treacă în plan secund...
La o sută de ani de la apariție (primul volum în 1924, al doilea în 1925), Istoria civilizației române moderne a lui E. Lovinescu e privită în unanimitate (cel puțin în școli și în mediile academice) drept una din marile...
Ultimele creații ale artiștilor par a-și schimba statutul ontologic: ele sunt în mai mică măsură operă de artă, devenind document, cronică, mărturie, jurnal, formă de expresie confesivă. Într-un studiu despre ultima fază a creației lui Beethoven, Theodor W. Adorno...
Hibridul sau, mai bine zis, aggiornamento-ul postmodernist propus de Bastien Vivès și Martin Quenehen cu albumul Océan Noir a dat rezultate, cel puțin din punct de vedere financiar. Ceea ce în 2021 părea să fie o extravaganță, doi ani mai...
Scris de Mircea Mihăieş · Published 20 aprilie 2024 · Last modified 23 aprilie 2024
De la plecarea – absurdă și fulgerătoare – dintre noi a lui Nicolae Manolescu am percepția concretă a vidului. Înțeleg acum ce înseamnă prezența-absentă (sau absența prezentă), adică abstracțiunea dureroasă care-ți blochează mintea și reduce la insignifiant toate gesturile (puține)...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
