Personaj ofensiv prin excelență, Tom Wolfe nu putea lăsa nesancționate atacurile scriitorilor cu care-și disputa locurile fruntașe în clasamentele celor mai vândute cărți din Statele Unite. Eseul polemic My Three Stooges începe cu evocarea, pe un ton ironic-autovictimizant, a...
După cum ne amintim din articolul de săptămâna trecută, apariția în anul 1998 a cărții lui Tom Wolfe, A Man in Full, a stârnit iritarea unora din marile vedete ale romanului american al momentului. Atacul lui John Updike pare...
Tom Wolfe – a nu se confunda cu Thomas Wolfe, marele romancier american interbelic, autorul faimosului Privește, înger, către casă – a fost unul din practicienii și teoreticienii curentului numit New Journalism. Acesta definește un tip de literatură pentru care...
După toate semnele, „operațiunea specială“ a Statelor Unite în Iran a ajuns într-un impas. Nu sunt analist militar, geostrateg sau specialist în relații internaționale. Ceva îmi spune însă că ne aflăm în fața uneia din cele mai prost pregătite campanii...
În terminologia de azi, Norman Mailer ar trece drept un antivaccinist impenitent. La venirea pe lume a celui de-al șaptelea copil, o fetiță născută dintr-o legătură extramaritală, și-a făcut procese de conștiință că acceptase vaccinarea ei. Regreta că acceptase ca...
Câteva mărunte laude la adresa articolului meu de săptămâna trecută m-au determinat să continui investigarea conflictelor dintre scriitori. De data aceasta, mi-am propus să-mi îndrept privirea spre scriitoarele-femei. Prima constatare este că încrucișările de arme sunt, în această zonă, mult...
Mi-am petrecut aproape întreaga viață printre scriitori sau privindu-i, de la distanță mai mare sau mai mică. Din acest motiv, e posibil ca percepțiile mele asupra naturii umane să fie limitate, irelevante sau complet greșite. Mă amăgesc însă cu evidența...
Invitată de Donald Trump la prima reuniune a Consiliului pentru Pace, România s-a aflat într-o situație tragi-comică. Ea rezonează profund cu dilema ienăchițăvăcăresciană: „S-o tai, se strică/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică.“ Până la...
Există o singură statistică – una singură – în care România conduce la nivel european. Suntem codași la exporturi, la educație, la absorbția fondurilor europene – aceste cadouri ce ne țin în viață –, la sport, la reformarea statului, la...
The Voyage Out (Călătorie în larg) al Virginiei Woolf aparține categoriei „romanelor de călătorie“, intens ilustrate în secolul al XIX-lea. Ele aveau adesea în centru un personaj (masculin sau feminin) pornit în căutarea norocului – cel mai adesea, a unei...
Începând cu a doua jumătate a anilor ’60, când creația Virginiei Woolf a început să fie studiată în mod sistematic, criticii au ajuns la o concluzie unanimă. Și anume, că, atunci când scria o carte, fiecare nouă versiune a manuscriselor...
Rare sunt cuvintele la care să am alergie mai puternică decât la reformă. Și nu pentru că l-au batjocorit toți nemernicii care s-au perindat pe la putere în ultimele decenii – nu numai la noi, ci și în restul lumii....
Anul 2025 s-a încheiat sub semnul violențelor. 2026 parcă abia așteaptă să-l întreacă în cruzime. Războiul din Ucraina nu s-a încheiat și nici nu se va încheia curând. Deși asistăm la o inflație de negocieri ce vizează pacea, rezultatele...
În zilele sfârșitului de an, mass-media a debordat de prognoze. N-a existat titular de cont pe Facebook, Instagram, X ori TikTok care să nu emită scenarii legate de ce se va întâmpla în 2026. În ce mă privește, nu am...
Plecarea dintre noi a lui Cornel Ungureanu mi-a adus în minte o sumedenie de întâmplări pe care le-am trăit în deceniile cât am lucrat împreună. Dar mi-a prilejuit și reflecții de natură mai generală. De pildă, despre relația dintre maestru...
Herderian prin structură și opțiuni, Cornel Ungureanu (1943-2025) a visat mereu să instituie în jurul său o provincie pedagogică. Adică un spațiu ideal, aproape utopic, în care individul să se formeze în mod armonios. Credea cu tărie în făurirea unei...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
