Întoarcerea strigoilor

Pe site-ul revistei Vatra din Târgu-Mureș a apărut, îi dimineața zilei de 12 decembrie 2023, un text ciudat. Iulian Boldea, redactorul-șef al publicației, își cere iertare pentru ceea ce el califică drept un „accident”, respectiv publicarea unui material care a provocat proteste vehemente în lumea culturală. Articolul, altminteri substanțial din punct de vedere cantitativ, se întinde pe paginile 135-139 ale revistei cu numărului dublu, 10-11 / 2023. Prin urmare, nu e vorba de o notiță de câteva rânduri ce ar fi putut trece neobservată, ci de ditamai „sociograma”, cum e intitulată rubrica sub care apare și fotografia autorului – ceea ce indică poziția privilegiată a acestuia între colaboratori. Dl Boldea, de bunăvoie și nesilit de nimeni, definește produsul ca fiind antisemit. Asta ne scutește de operația tehnică a unei demonstrații – de altminteri, cât se poate de facilă. Probele sunt șocante.

Textul cu pricina îi aparține lui Dan Culcer. Pentru cei care lucrează astăzi la Vatra, fostul critic literar trece drept o cariatidă, unul din „fondatorii” noii serii a revistei. În realitate, dl. Culcer era doar un angajat al publicației. Ca mai toate tipăriturile din epocă, Vatra, „(re)fondată” în 1971, se afla sub tutela Comitetului pentru cultură și educație socialistă de la nivelul județean – în speță, Mureș. Așa încât nu cred că dl Culcer merită a fi mitizat, încât scrierile domniei sale să nu fie evaluate de redactori înainte de a fi trimise la tipar. Aici nu e vorba doar de „neatenție” și superficialitate, cum se justifică dl Boldea, ci de șocantă incompetență.

Dacă tot a ajuns la capitolul scuze, dl Boldea ar fi trebuit s-o ia mai de depărtișor. Revista pe care o girează e de ani buni o tribună a revanșismului neo-comunist resentimentar și locul unde corectitudinea politică a atins cote isterice. Or, după cum se vede și din recentul scandal în care sunt implicate mai multe mari universități din Statele Unite, în frunte cu Harvard, extremismul de stânga, exprimat prin corectitudinea politică, mișcările woke, cancel culture, critical race theory, post-left theory, Green anarchy și altele merg mână în mână cu antisemitismul. Războiul Israelului împotriva teroriștilor din Gaza a scos la iveală, cu o violență incredibilă, ura celor care jură pe formele noi de comunism împotriva evreilor. Deci, nu poate fi vorba de o „eroare regretabilă”, ci de un program care se întinde pe o perioadă de timp îndelungată.

Oare dl Boldea nu a citit în propria revistă regurgitările wokiste periodice ale lui Christian Moraru ori deșănțările marxisto-leniniste ale lui Alex Cistelecan? Nu s-a găsit nimeni în redacție să fie cât de cât „atent și exigent” (cum ne promite redactorul-șef că va fi de acum înainte) la materialele trimise de diverși colaboratori? Chiar nu erau la curent că numele d-lui Culcer figura în Raportul final al comisiei internaționale „Elie Wiesel” privind studierea Holocaustului în România (Editura Polirom, 2004), unde nu apărea chiar ca un apărător al democrației și adversar al antisemitismului?

Într-un foileton din Certitudinea, o publicație cu un program antisemit și anti-occidental explicit, dl Culcer considera de curând că steaua albastră a lui David desenată pe zidurile Parisului de un grup de tineri din Republica Moldova, între timp arestați de poliția franceză, nu aparține categoriei antisemitismului: „Concluzia mea este că apariția acestui simbol evreiesc nu are și nu poate avea nici o semnificație negativă, fiind vorba de o supra-interpretare abuzivă, construit prin complicitatea dintre presa franceză manipulatoare, dirijat reactivă și anume interese comunitare, împănate cu manifestări de psihopatie colectivă”.

Ar fi fost suficient, de altfel, ca redactorii revistei din Târgu-Mureș să parcurgă unele din articolele anterioare ale d-lui Dan Culcer pe care le-au girat chiar ei. O simplă răsfoire a publicației i-ar fi trimis, de pildă, la stupefiantele sale afirmații dintr-un articol din 2022, „Alte concepte anistorice: antisemitismul”. Anti-american visceral (în viziunea sa, „democrația în expansiune” e doar „una din măștile imperialismului american”), dl. Culcer suferă în cel mai înalt grad de complotită. Pornind de la activitățile Comisiei Trilaterale și ale Grupului Bilderberg (adică „elita care conduce lumea”), dl Culcer coboară imediat la „grupurile de bancheri evrei” din secolul XIX pentru a explica și antisemitismul românesc. Obsesia grupului e, de altfel, atotprezentă în analiza d-lui Culcer. Vorbind despre „estropierea” culturii române după 1944, el o pune pe seama „servilor comunizați sau comuniști evrei, promovați în posturi de conducere, executanți zeloși cu inițiative violente, membrii noii «elite ostile»”.

Într-o notă din România literară, dl. Nicolae Manolescu atrăgea atenția asupra stupefiantului text al lui Dan Culcer, intitulat „Succesul literar sau trocurile intracomunitare”. Dl Manolescu vorbea de „prăpastia antisemitismului” în apropierea căreia se află Dan Culcer. Din articolele citate mai sus, se vede cât se poate de limpede că dl  Culcer a făcut deja acel oribil pas. În aparență, articolul e o răfuială cu scriitorul Norman Manea, stabilit de câteva decenii la New York. Dl Culcer îl identifică drept imaginea stereotipă a evreului parvenit, un favorizat al grupurilor oculte evreiești, care a dobândit avere și onoruri pe căi lăturalnice, prin comploturi și aranjamente necinstite. Dacă opera lui Norman Manea i se părea contrafăcută, n-avea decât s-o demonstreze analizându-i romanele și eseurile, nu insultându-l pe motive etnice. Dar dl Culcer nu mai e demult un critic literar. Dl Culcer e un antisemit nefrecventabil.

Drept dovadă, atacul său îi vizează pe mai toți evreii din cultura română. Printr-o falsificare grosolană, el echivalează imprudent o sintagmă dintr-un text al rabinului Alexandru Șafran, „grajdurile lui Augias”, cu „valorile și miturile” românilor. Lăsând de-o parte părerea, involuntar exprimată, a d-lui Culcer despre cultura română (inclusiv cea politică), el comite o fraudă semantică, aruncând anatema asupra întregii comunități a intelectualilor evrei, cărora le pune – ca într-un infam roman al lui Zaharia Stancu – botniță la gură:

„Unii evrei nu trebuie să se amestece în treburile [sic!] românilor și mai ales să nu pună în discuție valorile și miturile acestora, mai ales când se cunoaște contribuția unora dintre evreii cu funcții politico-ideologice la distrugerea culturii românilor. Dacă au făcut-o sau o fac, să nu se mire nimeni că vor suporta consecințele, zic eu, adică contestarea [sic!] de către oponenți a valorilor identitare și miturilor evreiești”.

Tonul ultimativ, ce amintește retorica tribunalelor din Germania nazistă, amenințarea grosolană printre dinții strepeziți de ură n-au cum să nu-ți dea fiori. Nu e nicio diferență între cuvintele lui Dan Culcer și hidoasa imprecație a lui Nae Ionescu la adresa lui Mihail Sebastian: „Iuda trebuie să sufere!” Așadar, evreii nu au voie „să se amestece în treburile românilor”! Ca și cum spațiul culturii și al ideilor ar fi un templu sacru în care nu poate călca oricine, urmașii lui Moise ar trebui ținuți în izolare, în ghetou, eventual chiar în lanțuri.

Dan Culcer nu face nici un efort pentru a-și ascunde sursa enervării: faptul că un intelectual evreu, tocmai Norman Manea, cel „pe nedrept” acoperit de glorie în Occident, a avut îndrăzneala să abordeze un subiect care, în opinia apologetului naționalism-șovinismului românesc, nu trebuia zgândărit: legionarismul. Vina lui Norman Manea e aceea de a se fi lansat „în cenzurarea și criticarea, din perspectiva unor dogme evreiești (care sunt acelea? n.m. MM], a mișcării legionare și [a] pleda, implicit, pentru eliminarea, din bagajul cultural al națiunii române, a tinerilor legionari, «păcătoșii» care voiseră să scoată România de sub controlul imperialismului transfrontalier și a [sic!] delegaților acestuia, afaceriștii evrei din România”.

Nu doar limbajul, ci și esența gândirii exprimate de Dan Culcer sunt ale funestelor publicații Sfarmă-piatră și Bunavestire. Autorul nu are nicio ezitare să-l culpabilizeze pe Norman Manea pentru că a pus degetul de plaga rușinoasă numită legionarism, o ideologie care, în opinia fermă a lui Dan Culcer, e o parte esențială a „bagajului cultural al națiunii române”. O astfel de opinie mă jignește personal și îl jignește pe orice om normal din România. Milioane și milioane de români refuză orice apropiere de secta mistică, violentă și criminală a legionarilor. Dar iată că vine dl Culcer și ne leagă tuturor de gât săculețul cu substanțe toxice și pestilențiale.

Intelectuali de primă mărime ai acestei țări, precum Andrei Oișteanu și Andrei Cornea, a căror contribuție la cultura României e incomparabil mai valoroasă decât tot ce-a produs și va produce în zece vieți Dan Culcer, sunt luați de guler și puși la stâlpul infamiei. Argumentul că Norman Manea își datorează cariera manevrelor unor evrei e la fel de relevant ca și cum ai spune că românii promovează scriitorii români, englezii scriitorii englezi și cei patagonezii  scriitorii patagonezi. E doar o formă a resentimentului ce denotă micime de caracter și un acut sentiment al ratării. Ceea ce nu-l împiedică pe dl Culcer să-și continue faulturile grosolane, de vătaf extremist înstăpânit peste comorile intangibile ale românismului pur și dur:

„Dacă Norman Manea, Alexandru Florian, Zigu Ornea, Andrei Oișteanu, Andrei Cornea tăceau în acest domeniu, ar fi rămas înțelepți. Si taccuises [sic!] philosophus mansisses. Altfel, se pot aștepta să fie răsplătiți cu aceeași monedă. Adică să li se conteste valorile și miturile”.

Sunt sigur că nici unul din intelectualii de mai sus n-ar fi comis grosolănia gramaticală de a grafia eronat forma verbală latinească tacuisses. Și nici n-ar fi comis dezacordul menționat mai sus. Ele sunt însă floare la ureche față de aberațiile susținute de dl Culcer. Atacul anti-semit de-o violență paralizantă găzduit de revista Vatra nu e un accident. Vorbim de un program mai larg de resuscitare a extremismului, iar Dan Culcer nu e decât unul din spiritele inflamate care au dezgropat morții uneia din ideologiile funeste ale veacului trecut. Semnalul de alarmă tras de Nicolae Manolescu și reacțiile binevenite ale lui Andrei Oișteanu și Andrei Cornea au provocat imediat replica dezlănțuită a lui Ion Coja. Vor urma, cu siguranță, alte atacuri, în linia antisemitismului postdecembrist (îmi amintesc, de pildă, agresiunile infame la adresa lui Vladimir Tismăneanu), adus în prim plan de personaje sinistre precum Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor.

Prin anii 1970-1980, dl Dan Culcer promitea să ajungă un critic literar onorabil. Astăzi, se dovedește a fi doar strigoiul unor ideologii pe cât de periculoase, pe atât de respingătoare.

Articol publicat şi în România Literară.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News