Obscenităţi maligne

Negarea şi banalizarea Holocaustului nu sunt de “stânga” sau de “dreapta”. Idem aceea a criminalităţii despotismelor comuniste. Ambele sunt obscenităţi maligne.

Vadim se pretindea om de stânga, la fel şi Păunescu. Erau amândoi naţionalişti furibunzi. Politrucul ceauşist Eugen Florescu era unul dintre ideologii Partidului Socialist al Muncii. Un huligan antisemit. Putinofilii Năstase, Severin şi diverşii neoprotocronişti admira ruscismul. Fosta candidată prezidenţială socialistă Segolene Royal şi fostul preşedinte Nicolas Sarkozy cauţionează enormităţile propagandei putiniste. Haosul actual generează numeroase confuzii. Când în cartea mea Fantasmele salvării, am scris despre “barocul stalino-fascist” aveam în vedere acest tip de împerechere (alianţă) între contrarii. Contrarii, dar nu întotdeauna şi nu în orice împrejurări. Nu osmoză, mai degrabă o perversă simbioză. Putin este stalino-fascist. Militarism, şovinism, expansionism, imperialism, dictatură, kleptocraţie, teroare, supraproducţie de ură, de entuziasm specios, de spectacole de masă, de omoruri în masă…

La începutul anilor ’90, una dintre cele mai abjecte reviste din România se numea antifrastic „Europa”. Condusă de un absolvent de „Ştefan Gheorghiu”, un oarecare Ilie Neacşu, publicaţia era simultan o pestilenţială băltoacă antisemită şi o tribună pentru reabilitarea camarilei lui Ceauşescu şi a Securităţii “patriotice”.

Bătaia în piept cu simboluri naţionale, profetismul bombastic, cosmetizarea trecutului şi populismul xenofob subîntind şi definesc megalomania naţionalismului fără frâne. Fascismul secolului XXI (aici includ putinismul, orbanismul şi partidele-mişcare gen AUR) este antimodern, nostalgic şi primordialist. Pedalează pe fobii premoderne şi apelează la propensiuni ataviste. “Naţionalismul este paranoia – individuală şi colectivă”, scria Danilo Kis. Combustibilul naţionalist a dus şi duce la incendii catastrofice. Revoltă împotriva lumii moderne se alimentează din şi se bazează pe arhetipuri infraraţionale. Mitul unei naţiuni originare ameninţată de neopăgânismul cosmopolit fuzionează cu acela al unei religiozităţi primordiale încremenită în spiritul omogenizant al disciplinei de sectă.

Antisemitismul, rasismul, anticapitalismul, antiliberalismul, antiamericanismul vizează şi demonizează moştenirile Luminilor. Fascismul secolului XXI este regresiv, reacţionar, monoman, colectivist, pseudo-romantic. În plan politic, predică utopia etnocrată. Economic este izolaţionist şi “suveranist”. Psihologic, exprimă şi catalizează stări de disperare individuală şi colectivă. Cultural, propagă kitschul “realismului eroico-popular”.