Vasile Bănescu nu e singur
Nu am date precise, dar lucrurile îmi par destul de clare. Dl Vasile Bănescu este purtătorul de cuvânt al BOR. Deci nu al unei instituții moarte, ci al uneia vii. Una capabilă să-și asume proprile erori, frământări şi responsabilități. Una care nu acceptă primatul forţei şi exaltarea violenței. Una pentru care Binele şi Adevărul dau sens vieții. În aceşti ultimi an, dl Bănescu a dat glas nevoii de sincronizare cu lumea de azi.
Unii fac alergie la cuvintele „sincronizare” şi „sincronism”. Dar, mai ales, au alergie la ceea ce desemnează aceste concepte. Tema discuţiei este apartenenţa României. Din ce alianţa facem parte? Suveranismul dughinist este camuflajul imperialismului rus.
Ideologii extremei drepte interbelice, în primul rând Nae Ionescu, detestau deopotrivă maiorescianismul şi lovinescianismul. Preconizau „colectivismul național”. Extremă stangă voia un „sincronism” sui generis, dar spre Est, prin bolșevizare. În anii comunismului, Eugen Lovinescu a fost anatemizat pentru „estetism reacţionar”. A revenit în actualitate în anii ’70 şi ’80, mai ales prin efortul de a ţine piept acţiunilor grupării protocroniste, un comando de terorism antioccidental, antisemit, antieuropean şi anti-intelectual susținut direct de şefii ideologici ai PCR (Dumitru Popescu, Ion Traian Ştefănescu, Eugen Florescu, Mihai Dulea, Tamara Dobrin, Mihnea Gheorghiu, Dumitru Ghişe). Am recitit azi eseul lui Mircea Mihăieş despre originile şi tribulaţiile protocronismului, un text remarcabil inclus în volumul 100 Years of Communist Experiments. Experimentul neo-jdanovist din România lui Ceaușescu nu a fost câtuşi de puţin spontan. Cum nu au fost spontane campaniile de denigrare a intelectualilor democratici după 1989.
Războiul genocidar al Rusiei putiniste împotriva Ucrainei democratice a readus în discuţie tema europenizării ca interes naţional. Dl Vasile Bănescu a magnetizat reacţiile negativiste, chiar isterice, ale celor care cred (ori pretind a crede) că nu au destule informaţii pentru a denunţa fără echivoc Răul putinist. Acum, magnetizează reacţii calomnioase, stridente, vehemente şi aberante legate de poziţia sa fermă pe tema azilelor groazei.
Am trecut, nu o singură dată, prin asemenea situaţii. Cel mai important, psihologic, este să știi că nu ești singur. Îl încredinţez pe prietenul meu, teologul creștin ortodox şi intelectualul public Vasile Bănescu, că nu e singur.
Recomandări de lectură:
- “Păcatele” lui Vasile Bănescu
- Vasile Bănescu: „Cei mai redutabili adversari ai Bisericii sunt cei care o compromit și subminează din interior”
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
Prea bun ca sa fie ignorat. Suntem alaturi