A insulta credincioşii BOR, făcându-i „vite”, nu se face


Să nu ne auto-amăgim cu privire la semnificaţia, importanța şi miza atacului la adresa Bisericii Ortoxode Române, Patriarhului în particular şi religiei în general, atac în plină desfăşurare în România.

 

Rezultatul ce decurge din astfel de incidente este crearea unui clivaj dublu: între BOR şi Statul Român şi în interiorul BOR, între o facţiune pro-occidentală şi una pro-rusă. Urmată de instrumentarea politică a acestui ultim clivaj pentru a putea prelua controlul asupra statului sau cel puţin de a-l incapacita şi influenţa de pe puntea superioară a navei amiral aflată ancorată în a Treia Romă.

Ca martor al acestei mişcări de învăluire de magnitudine istorică şi geopolitică şi ca unul dintre modeștii constructori şi doctrinari din mediu laic ai cordonului sanitar de natură intelectuală, ideologică şi politică ce a neutralizat forţele ce doreau România într-o zonă gri sau una de influenţă rusă şi utilizau ortodoxia ca vector, recunosc în mod profesionist şi elegant că admir şi respect determinarea, anvergura şi larga respiraţie istorică a colegilor ruşi care testează acum din ce în ce mai intens rezistența la rupere a cordonului sanitar ce a făcut posibile stabilitatea şi consensul pro-occidental în perioada tranziţiei şi, implicit, parcursul şi opţiunile euro-atlantice ale României. Anvergura, răbdarea şi clarviziunea lor istorică sunt demne de renumele acestor colegi faţă de care avem un respect real, nu mimat: Rusia a fost şi rămâne o putere imperială, care oferă o alternativă civilizațională la Occident şi ai cărei doctrinari şi strategi gândesc în decenii şi secole nu luni şi ani.

Pe de altă parte însă, dacă instrumentele din România ale acestei mişcări de magnitudine geopolitică şi istorică sunt sau nu conştiente de ce fac, dacă viţeluşii (copiii şi nepoţii vitelor, dacă îmi este permisă această parafrază sau corolar din excesiv de cunoscutul personaj aflat mai nou în centrul atenţiei în temă de faţă) realizează ce implicaţii au practica şi retorica lor antireligioasă, anticlericală şi anti-BOR, în care se angajează când se joacă de-a partidele politice, civismul şi avangarda vârfului de lance al ofensivei progresului etc. etc. în România, nu este întotdeauna clar.

Ceea ce este clar însă este următorul fapt: oricât am încerca să uităm, cei care am asistat cu ochii deschişi şi mintea trează la toţi aceşti ani de tranziţie şi istorie românească nu putem să nu sesizăm o anumită continuitate între vocile ce au început tranziţia de pe poziţia de apologeţi ai violenţei feseniste în numele unui gorbaciovism original şi unei democraţii originale, au continuat regrupaţi la Adevărul în cea mai influentă şi insidioasa tribună antireformistă a anilor 90 sub bagheta unui director cu o legendă controversată şi un sfârşit tragic pe măsura legendei şi au continuat până târziu să se opună oricărei mutări sau decizii făcute de diplomaţia română sau serviciile secrete române în direcţia alinierii pe axa euro-atlantică…

Pe drept sau pe nedrept, vrem, nu vrem, aceste asociaţii se fac în mintea noastră şi nu ne putem reţine de la a nota public acest fapt, în actualul context…

 

P.S. – Mai mulţi prieteni şi colegi din mass media mi-au semnalat sau m-au admonestat că postarea mea privind atacurile la religie şi BOR în context românesc şi geopolitic (şi care a fost preluată de mai multe plaforme şi publicaţii centrale, generând discuţii aprinse) a avut un grad de ambiguitate care – interpretată răuvoitor – ar putea să pună într-o lumină nedreaptă publicişti, demersuri publicistice şi publicaţii de bună-credinţă.

Îmi fac mea culpa şi revin cu o precizare care, cred eu, risipeşte această ambiguitate. Comentariul meu a avut două elemente:

1. Primul era strict politic, nu religios, el se referea la realitatea incontestabilă că acel consens ce a premis timp de 30 de ani orientarea pro-occidentală a României şi stabilitatea internă socio-politică a fost realizat şi instrumentat prin construirea unui spaţiu ideolologic, discursiv şi atitudinal care nu a permis crearea de breşe în interiorul Bisericii Ortodoxe sau între BOR şi Stat şi care a neutralizat capacitatea unor forţe străine sau extremiste de a instrumenta religia ortodoxă şi credincioşii săi în scopuri geopolitice şi strategice. A ataca, a submina elementele ce au permis această construcţie politică de o importanţă istorică este iresponsabil şi stupid din punct de vedere politic și al intereselor naționale. Ce am spus deci este că, oricât de bine intenţionaţi am fi, oricât de multe bune intenţii şi repere etice sau filosofice am avea în demersurile noastre publice ce vizează fundamentele acestei realităţi politic-doctrinar-ideologice, trebuie să ne gândim de zece ori înainte de a ne apuca să dăm cu barda în zona asta, în care s-a lucrat cu penseta şi şublerul, timp de atâţia ani.

Dacă cineva crede că ajută viitorul european al României punând în contrapondere valorile europene cu masa credincioşilor BOR, prin stigmatizarea şi insultarea cu sistem a acestora şi a BOR, se înşeală. Oricât de bine intenţionaţi ar fi – şi nu neg bunele intenţii ale multora – cei ce fac asta, contribuie de multe ori, fără să vrea, la un design strategic care nu este în acest moment în interesul naţional al României.

2. Al doilea punct era mai trivial, era o batere a obrazului. Ce voiam să zic era asta: oamenii se schimbă, greşeli din trecut sunt iertate, e loc pentru toţi şi toate într-o lume democrată şi liberală a libertăţii de expresie. Avem toţi o istorie, am făcut uneori greşeli, nu totdeauna am apreciat bine spiritul şi momentul şi contextul poziţionării noastre publice. Unii am făcut erori mai mari, alţii mai mici.

Cei care au făcut erori mai mari însă, în special greşind în momente-cheie în contra interesului naţional, ar trebui totuşi să îşi ia măsură, mai mult decât oricine altcineva. Ar trebui să aibă o minimă decență, o anumită reţinere şi un anumit echilibru, mai ales când tratează lucruri sensibile de mare importanţă istorică şi politica – precum cele de mai sus –  de pe platforme naţionale…

O anumită decență, responsabilitate şi o anumită formă de autocontrol în limbaj şi înţelegerea implicaţiilor a ce faci şi spui e necesară. Cu atât mai mult cu cât nu eşti prima dată – cu sau fără intenție – în culpă de a fi în mod flagrant în contrapoziţie cu interesul naţional. Deci nimic personal: doar o tragere de mânecă. Nu e în regulă. Şi nu e pentru prima dată. Ca om inteligent şi ca persoană publică şi influencer naţional, ar trebui să înţelegi instinctiv asta şi să îţi iei măsură. Şi în niciun caz a ieşi pe platforme naţionale pentru a insulta credincioşii BOR făcându-i „vite”. Nu se face, e de prost-gust, este neprofesionist.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.