Pentru cine a făcut școală înainte de diversele pariuri (câștigate, desigur!) pe educație, cuvintele din titlu intră în rezonanță cu o sintagmă celebră: retragerea aureliană. E vorba de evenimentul istoric din anii 271-275 d. Hr., când împăratul Aurelian a retras...
Înainte de a schița un răspuns la întrebarea din titlu, să încercăm să definim termenul „politică“. Dicționarele sunt cât se poate de limpezi. La origini, grecescul politiké însemna „arta de a guverna cetatea (polisul)“. La noi, cuvântul a ajuns...
Deși logodită pentru scurtă perioadă cu fratele lui Oscar Wilde, Willie Wilde, Ethel Smyth a preferat întotdeauna compania femeilor. Din lungul șir de legături pe care le-a avut, trebuie menționată cea cu Violet Gordon-Woodhouse, o faimoasă pianistă și harpistă. Mariajul...
Un capitol al biografiei marii muziciene Ethel Smyth, scrisă de Louise Collis, se intitulează Mothering Virginia Woolf. Dată fiind diferența de vârstă dintre cele două protagoniste, o relație mamă-fiică ar fi fost cât se poate de firească. Numai că verbul...
Balansul amețitor între nivelul abstracțiunii și cel al intimității Virginiei Woolf e, pentru Ethel Smyth, uimitor. El poartă un nume: integritate. Iar Ethel e copleșită, fascinată de prezența aproape inumană a acestuia: „N-ar fi în stare să falsifice ceea ce...
Un bun prieten, care a îndeplinit misiuni oficiale îndelungate în Moldova spunea că acolo e unul din puținele locuri din lume unde România e luată în serios. Mai mult: că suntem percepuți ca un fel de mare putere. Cunoaștem explicațiile....
Am citit cartea Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica (Editura Polirom, 2025), editată de Alin Mureșan și Clara Mareș, stârnit de recenzia pe care i-a dedicat-o în revista Orizont nr. 9/2025 Dan C....
E uimitor că străluciții absolvenți ai Universității Cambridge au putut fi, după expresia lui Grant, „șocați de îndrăzneala și scepticismul a două femei tinere“– e vorba, desigur, de Vanessa și Virginia. De aici rezulta și primejdia resimțită de mulți...
Romanele Virginiei Woolf conțin nenumărate segmente ce sunt veritabile autobiografeme. Nu e vorba de o autobiografie factologică, ci de una spirituală, în care gândurile și gesturile transcriu ceva din adevărul adânc al unei ființe vulnerate. Însuși faptul că, la suprafață,...
Un scriitor cu oarecare faimă în vremea comunismului povestea experiența pe care o avusese, ca învățător, la moartea lui Stalin. Indicația sosită de la forurile de partid cerea ca, simbolic, să aibă loc în toate localitățile procesiuni funerare în amintirea...
A făcut oarecare vâlvă intervenția președintelui Nicușor Dan privitoare la o lege care consolidează cadrul privind combaterea antisemitismului, xenofobiei și manifestărilor extremiste în România. Unii s-au întrebat dacă era nevoie în acest moment de întărirea legislației existente în chestiunea ideologiilor...
Nu m-au interesat niciodată cancanurile, dezvăluirile decoltate, picanteriile, fotografiile și filmulețele în care au fost surprinse diverse vedete mondene. Fiecare om are dreptul la viață privată și el/ea decid să arate cât doresc din spațiul domestic sau intim. E drept...
Pierderea părinților a fost compensată, în cazul Virginiei Woolf, de apariția unor femei al căror rol poate fi definit drept providențial. După Anne Thackeray, Janet Cape și Violet Dickinson, prim-planul scenei a fost ocupat de Caroline Emelia Stephen, sora tatălui...
Unul din cele mai expresive portrete ale Virginiei Woolf i se datorează lui Isaiah Berlin. Evocarea nu vizează însă, în primul rând caracterul și inteligența scriitoarei, ci înfățișarea ei. Bărbat de lume, care a străbătut en fanfare o întreagă...
Marea mea teamă e că pesedeii au reușit să-i îmbrobodească pe Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Toate așa-zisele negocieri n-au avut alt scop decât de a trece în uitare calamitatea produsă de guvernarea lui Ciolacu și a ciracilor săi. România...
Într-un articol de acum câțiva ani, intitulat Cometa de celuloză, aduceam un elogiu ideii de librar. Printre cei menționați se aflau și două minunate intelectuale din Timișoara care au decis să îmbrățișeze această nobilă profesie. Scriam despre ele pentru a...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
