În iarna lui 2016, pe când mă apropiam de sfârşitul scrierii lui Ulysses, 732. Romanul romanului, mi-am dat seama că-i lipsesc două lucruri fundamentale. Primul: o ieşire – dacă se putea – nebunească dintr-o istorie exegetică mult prea serioasă. Al...
Cum apare nebunia în lume? Nu cred să existe întrebare mai potrivită pentru a pătrunde în labirintul de calcule, ambiţii, întâmplări, nevroze, nostalgii, psihoze, năluciri, trufii, sminteli, utopii, insolenţe, vulgarităţi, obscenităţi, brutalităţi, absurdităţi, cinism şi grotesc în care a dospit...
Ilie Stepan este un alchimist descins în lumea postmodernă a muzicii. De câţiva ani, aspectul fizic accentuează trăsăturile care fac din el, vizual, un descendent din stirpea patronată de Hermes Trismegistus şi ilustrată, mai aproape de noi, de Frater Albertus...
Faptul că Julia Kristeva a fost sau nu turnătoare aproape că-şi pierde însemnătatea. Prin multe dintre scrierile directe, publicate la edituri de mare prestigiu internaţional, cuvântul ei s-a aflat în slujba regimurilor care dobândesc şi exercită puterea cu violenţă şi...
Ion Caramitru şi-a asumat în lumea culturală de azi, cu infinită graţie, rolul de prelungire a baghetei magice a lui Prospero. Şi tot ca minunatul personaj, continuă tradiţia miracolelor înfăptuite pe scenă. La ce bun poezia în vremuri de...
Dacă în urmă cu câţiva ani, lunatici de speţa Slavoj Žižek erau păsări exotice, astăzi direcţia leninistă pe care o ilustrează – cu tot ce înseamnă ea: resentiment, terorism politic, ură de clasă, metode radicale de exterminare a inamicilor reali...
Nu ne mai aflăm în faza dezbaterilor şi a schimbului de idei: talibanii „progresismului” sunt ferm hotărâţi să-şi impună dogmele folosind botniţa şi cătuşele. Am, de mai multă vreme, o relaţie culturală amicală cu nimfele. Pe când scriam cartea...
Artistul sonor e o specie profund iritabilă. S-a văzut din reacţiile vehemente, mârlăneşti, care-au întâmpinat articolele dedicate de mine acestei noi specii. Iritabili sunt însă nu doar ei, ci şi suporterii lor, mai mult sau mai puţin pricepuţi la literatură....
Pe când pregăteam ediţia în engleză a volumului meu Metafizica detectivului Marlowe, apărut în 2008, în România, la Polirom şi, sub titlul The Metaphysics of Detective Marlowe, în 2013, în Statele Unite (la Editura Rowman & Littlefield/ Lexington Books) am...
Din cauza spiritului belferesc instaurat în România la toate nivelurile, euforia libertăţii i-a făcut pe unii să creadă că genialitatea autoproclamată sau laudele deşănţate între comilitoni chiar înseamnă recunoaştere. Şi, evident, valoare. Ca universitar, eşti supus periodic ordaliilor numite...
Să nu vă imaginaţi cumva că am simţit vreo satisfacţie demontând elucubraţiile komartiniene. Prada e prea uşoară. Textele sunt atât de slabe, de şubrede, de iremediabil debile, rahitice, haotice, inexpresive încât, încercând să le găsesc un sens, am avut senzaţia...
Prin clasa a VI-a, la cenaclul școlii, am fost martorul unor „exerciții lirice” de nivelul celor considerate azi „noua poezie”. Evident, limbajul de acum e mai „îndrăzneț” (ca să nu spun „porcos”), dar structura e la fel de sfrijită. ...
Ce înseamnă astăzi independența, într-o lume în care suntem ombilical legați unii de alții? O lume în care atacul cu cuțitul dintr-un cartier rău famat al Parisului face ravagii la bursa de la Oslo sau Lisabona. Nu știu foarte...
Demersul meu vizează refuzul nivelării prin minciună. Prea ne-a fost populată existența de profeți sub straiele cărora se ascundea coada de drac a duplicității și manipulării. În numărul trecut al României literare, rasatul poet Adrian Popescu, omul jovial prin...
Explicațiile care însoțesc motivele de condamnare a intelectualilor incomozi indică nivelul de subdezvoltare culturală și etică al societății românești. Pe site-ul Dilema Veche am descoperit o listă a celor mai detestați intelectuali din România. Ideea că o țară nu-și...
Deosebit de important – și insuficient reliefat de majoritatea celor care au studiat fenomenul – e locul unde au fost publicate primele articole ale lui Edgar Papu: revista „Secolul 20”. Publicația reprezenta, în aparență, un bastion al gândirii antitotalitare, o...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
