Blues la Gărâna


Ilie Stepan este un alchimist descins în lumea postmodernă a muzicii. De câţiva ani, aspectul fizic accentuează trăsăturile care fac din el, vizual, un descendent din stirpea patronată de Hermes Trismegistus şi ilustrată, mai aproape de noi, de Frater Albertus ori Fulcanelli.

 

Părul lung, albit, ochelarii cu lentile mari care accentuează lumina hipnotică a unor ochi scrutători, ţinuta dreaptă, aproape rigidă, contribuie la plauzibilitatea unui astfel de portret. Chiar în situaţii comune, îţi lasă impresia că e preocupat să dirijeze o mare orchestră invizibilă, inaccesibilă nouă, dar care lui îi mobilizează o secretă energie interioară. Pe cât de abstras pare atunci când vizitează astfel de lumi, pe atât de cald, de comunicativ, de expresiv e în interacţiunea directă.

L-am văzut de mai multe ori, în trecut, cu alura, pe atunci, de Frank Zappa pogorât pe malul Begăi, aplanând conflicte şi readucând în albia firescului situaţii potenţial explozive. Lider înnăscut, îşi foloseşte autoritatea exclusiv pentru a apropia oameni şi a construi. Discreta notă religioasă apărută în ultimii ani în preocupările lui are perfectă acoperire în comportamentul de fiecare zi. O aură de linişte şi blândeţe, aşa cum vezi la unii iniţiaţi orientali, îi asigură o poziţie privilegiată, indiferent de context. Ilie Stepan impresionează şi pe scenă, şi în studiourile de înregistrare, şi în răbdătoare dialoguri la colţ de stradă.

Am avut bucuria să scriu de două ori în ultimii ani despre realizările sale muzicale. Mi-a fost uşor, deoarece ele încoronau aspecte din creaţia lui care-mi erau demult cunoscute. I-am urmărit îndeaproape periplul de lider al grupului Pro Musica, am fost martorul multiplelor metamorfoze ca autor de muzică de scenă, de albume „conceptuale” de mare originalitate, din seria Stepan Project, ca original compozitor şi, desigur, ca mare chitarist. Unul dintre cei mai mari ai României („din toate timpurile”, cum spun, cu o expresie simpatică, fanii).

Şi totuşi, recenta lui realizare m-a luat prin surprindere. Sub o titulatură nouă, Stepan Project Blues Foundation, muzicianul timişorean propune un produs vizual neobişnuit. E vorba de DVD-ul Concertul, bazat pe evoluţia unui „supergrup”. E vorba de instrumentişti cunoscuţi, aparţinând unor formaţii distincte, adunaţi ad-hoc, la prima ediţie, din 2016, a Festivalului de blues din Munţii Banatului (denumirea oficială a fost Gărâna Wolf Blues Festival).

L-am mai ascultat şi văzut pe Ilie Stepan cântând blues-uri. Ele constituiau însă mai degrabă excepţia în concertele sau înregistrările sale. De data aceasta, Stepan atacă frontal unul dintre cele mai abrupte şi dificile versante ale muzicii. Intenţia e mărturisită în unul dintre inserturile narative care acompaniază prestaţia muzicală: explorarea blues-ului, acest limbaj „arhaic şi melodios”, cum îl defineşte artistul,

reprezintă încercarea de a „redeschide nişte cutii interioare”. Adică o coborâre în subconştientul niciodată îndeajuns explorat al unor zăcăminte spirituale şi de sensibilitate.

După ani şi ani petrecuţi în studiouri, unde inspiraţia şi creativitatea înfruntau, nu o dată conflictual, resursele instrumentelor electronice, după sofisticatele albume multistratificate muzical şi spiritual, artistul a simţit nevoia să revină la borna zero a melodicităţii şi trăirii nemediate a micilor ori marilor drame existenţiale. În faţa interpreţilor de blues stă, asemeni unui perete stâncos, vertical, inaccesibil, fraza lui Sam Phillips, producătorul care a dat consistenţă carierelor unor giganţi precum Elvis Presley, Carl Perkins, Roy Orbison ori Jerry Lee Lewis. Citatul figurează în Mystery Train, cartea lui Greil Marcus, probabil cel mai influent critic muzical al vremurilor noastre: „Dacă aş găsi un om alb care să aibă sonoritatea şi sensibilitatea unui negru, aş putea face un miliard de dolari.”

Ilie Stepan nu şi-a pus nicio clipă proiectul sub semnul mercantilismului cinic al lui Phillips. Dar a fost, cu siguranţă, conştient de dificultatea misiunii asumate. Pentru că, într-adevăr, una dintre provocările decisive ale blues-ului e „traducerea” în limbajul civilizaţiei tale a expresiei naturale, aproape lipsite de intenţionalitate artistică, a „cântecului de suflet albastru”. Problema e, aşadar, să renunţi la propria personalitate în favoarea exprimării nepremeditate, spontană şi de-o răscolitoare sinceritate – uneori, până aproape de pragul indecenţei.

Echipa care l-a însoţit pe Ilie Stepan în această temerară întreprindere excelează la capitolul profesionalism. E vorba de artişti care provin din acelaşi spaţiu muzical – Timişoara. Unii au cântat multă vreme împreună, alţii s-au întâlnit pe scenă acum pentru prima oară. Fireşte, liantul l-a reprezentat Ilie Stepan, cel în jurul căruia gravitează de câteva decenii multe dintre evenimentele artistice de anvergură din partea de Vest a României.

Însoţit de Horea Silvio Crişovan, un extraordinar chitarist, de o versatilitate pe care eu, unul, n-am mai întâlnit-o, capabil să cânte în absolut orice gen şi formulă, Stepan a construit o echipă care a accentuat îndeosebi latura dinamică a blues-ului. Dixie Krauser (bass şi voce), Doru Apreotesei (clape), Bogdan „Bogy” Nagy (voce şi muzicuţă) şi Florin Cvaşa (baterie) au adus formulei tradiţionale experienţa lor de rockeri – deşi fiecare dintre ei acoperă cu aceeaşi dexteritate şi expresivitate o întreagă panoplie, de la folk, pop, psihedelism, la jazz şi rock.

Concertul nu e însă doar înregistrarea unui spectacol pe o scenă plasată în decorul helvetico-levantin al Gărânei. E şi povestea unei frumoase aventuri spirituale, a unui impuls îndrăzneţ, a unei călătorii iniţiatice, în care cultura şi existenţa participă la constituirea unui spaţiu de expresivitate irezistibil. DVD-ul nu se rezumă doar la captarea părţii muzicale. El conţine şi confesiunile celor implicaţi, dezvăluiri despre propria evoluţie, dar şi un repertoriu al aspiraţiilor şi realizărilor profesionale. Cei şase artişti nu s-au adunat pentru a cânta blues doar pentru a mai bifa o prezenţă publică. E limpede că e vorba de împlinirea unui vis, de şansa întâlnirii fiecăruia cu eul profund. Prin cadru trec, având scurte, dar sugestive intervenţii, celebrităţi precum Nicu Covaci, Dan Andrei Aldea, A. G. Weinberger. Evocarea lui Cornel „Schwarz” Calboreanu, fostul sunetist al formaţiei Phoenix şi un împătimit al blues-ului, a creat un moment emoţional dominat de melancolie. Faptul că acesta şi-a ales drept loc de veci cimitirul din Gărâna, plasat pe coama de deal ce permite o vizibilitate perfectă spre scena Festivalului, este mai mult decât simbolică.

Cu o singură excepţie, „Coming Home”, compoziţie a lui Dixie Krauser, piesele interpretate sunt creaţii clasice ale genului: „Cars Hissing My Window” şi „Road House Blues” (The Doors) „Crossroads” (Cream), „Going Down” (Don Nix), „If Trouble Was Money” (Albert Collins) şi o variantă blues-rock, în forţă, a lui „Smoke On the Water” (Deep Purple). Ele poartă însă amprenta artiştilor admirabili care, sub bagheta lui Ilie Stepan, au ştiut să transforme omagiul în formă de manifestare a propriei personalităţi. Intenţia de a deschide, prin blues, „un nou cerc” a reuşit pe deplin. Concertul ar putea reprezenta şi un moment al depăşirii, în România, a statutului de artă „de nişă” pe care-l are astăzi această formulă muzical-spirituală.

Trebuie neapărat menţionate contribuţia organizatoarei Festivalului, Mara Marcu, a lui Dragoş Neagu, regia lui Cosmin Ţiglar şi arta de sunetist a lui Ilie Sârbu, precum şi concepţia grafică a lui Pavel Vereş, pentru a rotunji seria argumentelor pentru care noua realizare a lui Ilie Stepan şi a echipei ni se înfăţişează drept un eveniment de primă mărime.

Ucenic Neascultător în care stă de veghe un Maestru sever şi nedispus la compromisuri, Ilie Stepan a ştiut, asemeni unui Faust înarmat cu chitară, să-l pună pe Mephisto al blues-ului în slujba frumuseţii, a emoţiei şi a bucuriei de a filozofa prin muzică.

 

Articol publicat şi în România Literară.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.