Indirect şi paradoxal, Can’t Forget ridică la dimensiune imnică fragmente din ceea ce păreau a fi resturile unei comete descompuse. Siguranţa de sine, eleganţa, forţa masculină au atins în acest disc (ca şi în înregistrările audio şi video Live in...
Ce impresionează la discul „neoriginal” Can’t Forget. A Souvenir of the Grand Tour (2015) – în sensul de slabă reprezentare a pieselor în premieră: doar două noutăţi şi două preluări de la alţi autori – e robusteţea. Energia. Vitalitatea. ...
Leonard Cohen iese din scenă cu o demnitate şi o nobleţe care răscumpără, încă şi încă o dată, fiinţa umană. Felul discret în care a înţeles să se despartă de noi aparţine nu doar unui mare, imens artist, ci şi unei...
Pe coperta discului, concepută într-un alb-negru lipsit de iluzii, Leonard Cohen se pregăteşte să-şi ia rămas bun. Stă în spatele unui perete opac, în mijlocul căruia e decupat un dreptunghi luminos. Cea mai mare parte a corpului se află dincolo....
Atribuirea Premiului Nobel pentru literatură lui Bob Dylan l-a adus – nu chiar întâmplător – în discuţie pe Leonard Cohen. Competiţia pentru titlul de cel mai bun „lyricist” al muzicii actuale nu e nouă, dar ea a fost relansată cu...
În România, librăriile au ajuns mai rare decât minele de diamante şi incomparabil mai puţine decât bisericile. Ar fi mare păcat ca dintr-o socoteală pur românească – „să moară capra vecinului” –, să nu vedem cât de funeste sunt consecinţele...
În 2012 am înţeles, pentru totdeauna, că există o diferenţă ireconciliabilă între felul în care-mi imaginez eu c-ar trebui să meargă treburile în România şi ceea ce se întâmplă efectiv… Din când în când, parcă mai des de la...
În România anului 2016 ura faţă de omul întreprinzător, de „ciocoi”, de „exploatator” e la fel de mare ca în 1907 şi ca în 1990. În primul caz, s-a ieşit cu topoarele, în al doilea s-au câştigat alegerile cu scoruri...
Nuanţa adăugată acest an paradisului provensal ţine de voalurile negre pe care civilizaţia noastră şi le-a tras pe cap de bunăvoie. Am ajuns în La Ciotat duminica după-amiază. Primul drum, după depunerea bagajelor, a fost la plajă – în...
Victimă a tuturor modelor culturale şi politice, Ulysses şi-a păstrat aproape intact misterul. Iar cititorului îi e rezervată o singură şi umilă ipostază: aceea de victimă. Despre Ulysses, capodopera lui James Joyce, s-a spus şi s-a scris aproape totul....
Dincolo de realitatea atroce a carnagiilor, există o logică străvezie a atacurilor teroriste. „Nu putem nega faptul că a fost un atac terorist.” Aud această frază a preşedintelui Franţei, Hollande, la CNN chiar în timp ce scriu rândurile de...
Originile deciziei britanicilor de a părăsi Uniunea Europeană sunt aceleaşi cu cele ale americanilor de a-l vota pe Donald Trump: frustrarea şi suferinţa. Noţiuni mai degrabă abstracte, ele sunt propagate prin televiziuni, însoţite de avertismentul că „urmează imagini care vă...
Departe de a purta ghinion, al treisprezecelea album de studio al lui Cohen s-a bucurat de un succes instantaneu şi universal. Tonul a fost dat de vânzările din Canada (a urcat pe locul întâi imediat după apariţie) şi în Statele...
Pentru cine-l urmărea îndeaproape, Leonard Cohen lăsa impresia unui aisberg contradictoriu: nu se decisese nici să se topească, nici să-şi continue drumul solitar prin apele reci ale mării Dacă Old Ideas avea un explicit caracter „testamentar”, ce-ar mai fi...
Old Ideas cântece. Se poate, desigur, căuta design-ul interior, se pot identifica teme recurente ori familii conţine zece melodice. Dar nu aici se află secretul discului. Acesta e suma unor meditaţii perfect orchestrate muzical şi, la nivelul textului, umbra...
Între mărcile succesului trebuie menţionată, pe lângă volumele şi discurile omagiale, fixarea unei plăci cu numele lui Cohen la intrarea în Hotelul Chelsea, din New York. Era un elogiu adus anilor zbuciumaţ i ai începutului, dar şi faptului că printre...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
