L-am remarcat încă din sala de aşteptare a aeroportului. Părea să fi descins din cea mai ilustră stirpe nobiliară englezească. Era îmbrăcat impecabil. În ciuda căldurii, purta un costum minunat croit – evident, dintr-un material potrivit anotimpului – şi un...
Am avut, în România, o singură experienţă cu o editură academică – aceea a Universităţii de Vest din Timişoara, al cărei angajat sunt. Lucrurile se petreceau în 2002 şi mă lăsasem sedus de entuziasmul tânărului director, Adrian Bodnaru. Preluase editura...
De vreo două decenii, prozatorul Breban e, pentru mediul literar românesc, doar anexa voluminoasă a Aurei Christi. Adică a fragilei fiinţe care, sosită în 1993 de la Chişinău, răspundea la sonorul apelativ Potlog. Astăzi se autoalintă, mistic-poetic, luându-şi un pseudonim...
Am descris în articolul anterior împrejurările care au condus la o stare de tensiune și nesiguranță în redacția venerabilei publicații The New Republic. Pe fondul crizei economice și al mutării cititorilor în lumea internetului, dificultățile economice s-au accentuat. Nu s-ar...
Walter Lippmann este una din marile personalități ale jurnalismului și gândirii politice americane. E cel care a lansat conceptul de „război rece” și tot el ilustrează, la superlativ, noțiunea de „intelectual public”. Una din cărțile lui, Liberty and the News,...
Prin temperament, educație, context biografic n-am nici înclinația și nici obiceiul de a vedea în scriitor altceva decât este: și anume, un individ care-și exercită o profesie — eventual o vocație. N-am nicio urmă de admirație pentru secta aleșilor ce...
De câțiva ani, Woody Allen s-a europenizat masiv. Lista filmelor sale recente seamănă mai mult cu prospectele unei agenții de turism decât cu filmografia unui regizor american. Succesul de critică și de spectatori din 2008, cu Vicky Cristina Barcelona, a...
Există mai multe feluri de a extermina redacția unei reviste. Pe cea mai brutală, odioasă, atroce, inumană am văzut-o, aproape în transmisie live, în capitala Franței. Dar există și forme nesângeroase de a te descotorosi de o revistă care, măcar...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
