William Faulkner în proces cu Woody Allen


Mircea Mihaies Foto Cartea romaneascaDe câțiva ani, Woody Allen s-a europenizat masiv. Lista filmelor sale recente seamănă mai mult cu prospectele unei agenții de turism decât cu filmografia unui regizor american. Succesul de critică și de spectatori din 2008, cu Vicky Cristina Barcelona, a fost urmat, în 2011, de Midnight in Paris și, în 2012, de To Rome With Love. Dacă punem la socoteală și Sdelka, din 2009, un film rusesc inspirat de o piesă a sa, și Magic in the Moonlight, din 2014, un periplu pe traseul Berlin-Anglia-Coasta de Azur, observăm că marele regizor american și-a decupat o Europă de uz propriu, fermecătoare și stranie, mitologică și tandră, colorată și prietenoasă, frivolă și seducătoare, opulentă și generoasă, plină de umor și pe alocuri cinică. Adică exact așa cum ne-o înfățișează stereotipurile americane ce par să nu se fi modificat prea mult de pe vremea lui Henry James. E ca și cum, de peste un secol, un nepot naiv și abulic continuă să obțină de la părinții puritani permisiunea de a-și vizita mătușa, încă plină de nuri și energie, exilată în Europa, dispusă să-l inițieze pe inocentul venit din Lumea Nouă în rafinamentele Vechiului Continent.

Pe lângă satisfacțiile pe care i le va furnizat, în plan estetic și financiar, suita europeană, Woody Allen a avut surpriza neplăcută de a se vedea dat în judecată. Și nu de către oricine: denunțătorul e William Faulkner! Firește, nu chiar scriitorul în persoană (mort, de altfel, din 1962), ci urmașii acestuia. Mai precis, firma care administrează drepturile patrimoniale generate de opera celui mai mare romancier american al secolului al XX-lea. Mărul discordiei îl constituie o replică — faimoasă — a unui personaj în care exegeții au văzut un alter-ego al lui Faulkner, avocatul Gavin Stevens. Deși nu e protagonistul niciuneia dintre capodoperele indiscutabile ale autorului (Zgomotul și furia, Lumină de august, Absalom, Absalom!), Gavin Stevens apare în șase dintre romanele acestuia și în mai multe povestiri. Alături de Eula Varner, Gavin e personajul meu faulknerian favorit, așa încât, în urmă cu trei-patru ani, când l-am auzit (și văzut) citat în filmul lui Woody Allen, Midnight in Paris, am exultat.

„Iată cum se întâlnesc marile spirite!”, am exclamat, incluzându-mă cu secret orgoliu în tagma celor care înțeleseseră și se bucurau de efectul de halou provocat de potrivirea atât de meșteșugită dintre vorbele marelui scriitor și scenariul spiridușului travestit în regizor de film. În pelicula lui Woody Allen, o feerie plasată, prin convenția călătoriei în timp, în Parisul anilor ‘20, un scenarist actual hollywoodian, „proiectat” cu câteva zeci de ani în trecut, rostește — într-o versiune foarte puțin modificată — mult-citatele propoziții ale lui Gavin Stevens: „The past is never dead. Actually, it’s not even past” („Trecutul nu e niciodată mort. De fapt, el nu e nici măcar trecut”). Replica se voia, firește, un omagiu adus lui Faulkner într-un film în care, „în carne și oase”, apar Scott Fitzgerald (și inevitabila lui soție, Zelda), Ernest Hemingway, Gertrude Stein, Dalì, Picasso, Luis Buñel, Man Ray, Cole Porter și mulți alții, artiști care au făcut din Parisul anilor ‘20 capitala culturală a omenirii.

Din păcate, lucrurile n-au rămas la acest nivel, al fanteziei și aluziilor culturale. The Faulkner Literary Rights a considerat că e vorba de o încălcare a dreptului de autor și că Woody Allen se făcea vinovat de „furt intelectual”. Și asta deși după folosirea citatului personajul îl identifică explicit pe autor. Atacul în justiție e stupid măcar în lumina faptului că însuși Faulkner împrumutase drept titlu al cărții Zgomotul și furia o sintagmă din piesa lui Shakespeare, Macbeth, iar Absalom, Absalom! e modernizarea temei și preluarea numelui din Biblie (Cartea a doua a lui Samuel). Dar contextul se vădea mai degrabă favorabil pârâtorilor decât pârâtului. La sfârșitul lui 2012, când a început procesul contra lui Woody Allen, Curtea Supremă a Statelor Unite avea pe rol un caz complicat, ale cărui consecințe s-ar fi putut dovedi gravissime: este vorba de cererea de a interzice revinderea de cărți, CD-ului, DVD-uri și chiar obiecte de uz casnic „de firmă” fără acordul producătorului. Ceea ce ar însemna o lovitură de moarte dată anticariatelor, piețelor de vechituri și chiar sistemului second hand aplicat cărților și discurilor de pe internet.

E cunoscută, de asemenea, politica agresivă a deținătorilor de copyright-uri în raport cu creațiile artistice avute în administrare. Ceea ce începuse ca o măsură legitimă, de încurajare și protejare a activității creatorilor și oamenilor de știință, riscă să devină, așa cum sublinia un ziarist de la revista Time, o modalitate de a limita libera exprimare. În timp ce fragmentele citabile fără acord devin tot mai scurte, dreptul de exploatare al moștenitorilor se lungește din ce în ce mai mult. Până în 1998 el era de cincizeci de ani, acum a ajuns la șaptezeci. Și nu e exclus ca în viitorul nu prea îndepărtat să fie extins în perpetuitate. Noțiunea însăși de „fair use” („folosire cu bună credință”) — înafara căreia nu se pot scrie texte critice, academice ori istoriografice, nu se pot face recenzii, cercetări și nici promovarea corespunzătoare a culturii și științei — e considerată abuzivă și pusă tot mai frecvent sub semnul întrebării.

Dincolo de aspectul de hărțuială măruntă al atacului contra lui Woody Allen, se deschide un câmp confrontațional nemilos, instrumentat de instituții ce au interesul de a câștiga de mai multe ori de pe urma unei mărfi pe care au produs-o doar o dată. Piața americană era reglementată de așa-numita „doctrină a primei vânzări”. În esență, e vorba de o lege conform căreia „proprietarul unei còpii anume sau al unei înregistrări dobâdite în mod legal, sau orice persoană autorizată de un astfel de proprietar, are dreptul s-o vândă sau să dispună de ea în orice altă formă, fără consimțământul deținătorului drepturilor de autor.” Or, recent, agenția John Wiley and Sons a deschis un proces — care nu știm unde va duce — pornind de la cazul unui tânăr thailandez care revindea în America manuale asupra cărora firma avea copyright-ul. Manualele fuseseră achiziționate în Thailanda la prețuri mai mici decât cele de pe piața americană. Acolo e vorba în primul rând de încălcarea procedurilor de import-export, dar consecințele pot fi neașteptate.

Deși era de profesie avocat, Gavin Stevens ar fi fost uluit să constate ce încurcături și speculații aveau să provoace bietele sale meditații din romanul Requiem for a Nun. Documentându-mă pentru scrierea acestui articol, am dat peste următoarea ipoteză: „În cea mai proastă variantă, s-ar putea să se ajungă la situația în care cei care doresc să-și vândă lucrurile direct din curte sau pe eBay — ori chiar să le doneze unei societăți de binefacere — vor trebui să obțină acordul deținătorilor de copyright. Judecătorul Stephen Breyer a subliniat într-o pledoarie că Toyota are un sistem de sunet și un aparat GPS asupra cărora are dreptul de proprietate intelectuală. Dacă doctrina «primei vânzări» va fi erodată, a observat el, proprietarii de mașini vor trebui să obțină acordul pentru fiecare din aceste obiecte în parte, în cazul în care vor să-și vândă mașina.”

Deocamdată, studiourile Sony, care au finanțat filmul lui Woody Allen, au câștigat la un tribunal din Misissippi, invocând argumentul citatului de minimis și al folosirii cu bună credință a cuvintelor ce-i aparțin lui William Faulkner. Rămâi însă perplex în fața tertipurilor prin care o entitate precum Faulkner Literary Rights înțelege să apere drepturile — altminteri legitime — ale scriitorului mort în urmă cu 53 de ani. Dacă ar fi avut mai puțină lăcomie și mai multă inteligență, și-ar fi dat seama că, departe de a dăuna imaginii și veniturilor agenției, citarea cuvintelor lui Gavin Stevens poate deveni o sursă suplimentară de prestigiu și chiar o posibilă readucere în librării a cărții publicate în urmă cu șaizeci de ani. Dar unde e copyright, vai de picioare!

Articol publicat şi în revista România Literară.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.