După apariţia celui de-al unsprezecelea album înregistrat în studio, “Dear Heather” (2004), fanii lui Leonard Cohen păreau să priceapă că retragerea acestuia din lumea muzicală era inevitabilă. Discul avea toate atributele „bătrâneţii”: diminuarea inspiraţiei, o anumită „tocire” a vocii şi...
Lui Silviu Lupescu Împrejurările speciale în care a apărut, în 1922, prima ediţie a romanului Ulysses (la o editură improvizată din Paris, Shakespeare and Company, şi cu sporirea, în faza corecturilor, a cărţii cu peste sute de pagini) explică numeroasele...
Istoria romanului Ulysses, de James Joyce, e o succesiune de palimpseste. Fiecare aspect relevant al cărţii şi-a creat propria posteritate, propriul şir de propuneri interpretative şi istorii succesive ori întrepătrunse. Din orice unghi l-ai privi, romanul se înfăţişează sub forma...
Am publicat în vara lui 2014, în cadrul rubricii de faţă, un articol despre Harper Lee, scris din perspectiva a ceea ce mi se părea a fi o nedreptate: neincluderea ei în The New Literary History of America, editată de...
De vreun an, debutând parcă în cinstea Zilei Culturii Naţionale, mediul artistic din România a fost cotropit de un desant bizar, alcătuit din vreo zece-cincisprezece autori. De-atunci încoace, izbesc furios, cu pumnii, coatele şi ciobotele în porţile Uniunii Scriitorilor. Tipologia...
Prima erată de care-mi amintesc era la un volum de opere ale lui Marx, ajuns nu ştiu cum la noi în casă. Aveam vreo zece ani. Astăzi aş spune că era o modalitate ironică prin care nişte editori inteligenţi sugerau...
În 1955, fotografa preferată a lui Marlyn Monroe, Eve Arnold, o surprinde pe actriţă având în mâini un exemplar din Ulysses. Indiferentă la tot ce o înconjoară, ea pare absorbită de lectură. Nu e, de altfel, singura fotografie în care...
Ca unul direct legat de „naşterea” ICR, i-aş fi sfătuit pe Mircea Cărtărescu şi Radu Vancu să-şi cruţe energiile. Acest lucru nu mai e posibil. Între 2005 şi 2012 (până la lovitura de stat uslinoasă) am avut onoarea să...
La romani, sintagma homo novus îl desemna pe cel ales pentru prima oară în Senat ori în funcţia de consul. Termenul a dobândit cu vremea şi o nuanţă peiorativă, deoarece marca diferenţa faţă de familiile ilustre, din pătura nobiles. În...
Suntem la curent cu ultimele năzbâtii ale lui Becali ori cu operaţiile de sâni/ fese/ sex ale cine ştie cărei starlete, dar privim – vorba baladei populare – ca vita mută la evoluţiile înfricoşătoare din Europa şi din lume. ...
Până în 1989 marele nostru talent artistic – probat de existenţa a mii de bancuri tematice – s-a rezumat la luarea în râs a celor mai dramatice aspecte ale vieţii. Am auzit bancuri despre ce vrei şi ce nu vrei:...
Asocierea cifrei 80 cu vârsta domnului Livius Ciocârlie e pe cât de stranie, pe atât de irelevantă. În anii studenţiei mele, nu depăşise cu mult 40 de ani, dar diferenţa faţă de azi mi se pare întru totul secundară. Nu...
Ultima aventură a lui Corto Maltese e narată în albumul lui Hugo Pratt din 1992, Mu. Ea rotunjeşte un proiect – era să spun „existenţial”: seria de întâmplări propune o îndepărtare tot mai pronunţată de lumea exterioară, abandonată în favoarea...
Cu diferenţele şi diferendele de rigoare, piaţa cărţii din România funcţionează aproape după model vestic. Sincronizarea e demnă de admirat: nu există autor occidental de succes (sau cu succes în Occident) care să nu fie tradus instantaneu în România. Diferă,...
În toamna lui 1921, James Joyce scria precipitat, în paralel, ultimele două episoade ale romanului Ulysses. Ele fac, şi din acest motiv, notă discordantă în structura cărţii – unii exegeţi au încercat chiar să argumenteze că „odiseia” propriu-zisă se încheie...
Nu cred că există om care, într-un moment sau altul al vieţii, să nu vrea să renunţe la meseria, la ocupaţia, la lucrul sau chiar la vocaţia în care s-a manifestat perioade mai lungi sau mai scurte. Într-un anumit sens,...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
