Suntem prinși într-o capcană. Dinamică tot mai complicată și, totuși, orbiți de ținte false, frici furioase, separați și stresați permanent. Ce a mai rămas din judecata corectă, calificată, comună celor de aici și de departe? O avalanșă de surprize...
Lumea curentă este populată, aglomerată de situații, intervale, opțiuni ambițioase, discordante, realizări și eșecuri, clipă de clipă, în jurul nostru, la nivel de zonă, țară, continent. Tot mai des, tendințele manifeste capătă o arie extinsă, chiar la nivel global. Ceea...
Inițial, munca la distanță, de fapt la domiciliu, a apărut ca o reacție preventivă la contaminare, în condițiile expansiunii covid-19. A funcționat parțial, cu rezerve și ambiguități tipice pentru soluții de moment, adesea marcate de improvizație. Paleative la stări critice...
Criza informațională rămâne un context favorabil manipulării credibilității sumare și asocierilor ostile. Gestiunea “veștilor proaste” în intervale critice, prin identificarea surselor reale, a factorilor implicați și grupurilor afectate, precum și stări precedente, erori și eșecuri acumulate, adversari reali sau...
Sunt oportunități. Dar lăsate de capul lor, pot deveni amenințări. O bună ocazie de a fi vii, activi, de neoprit. Doar dacă nu facem nimic, doar dacă rămânem inactivi, de teamă, din precauție, rămânem în pagubă. Sigur. Singurul lucru...
De fapt, și zidul e o capcană. O aflăm, față în față. Ne apără de dușmani, sau pe dușmani, de noi. Așa e capcana. Cu două fețe. Zidul e un foarte bun simbol al prezentului. Acoperitor, de netrecut. Un...
În contextul Covid-19, comunicarea publică și expunerea individuală la informații false au devenit precumpănitoare în raport cu rutina curentă. Ambele marcate de incertitudine, eterogenitate, scăpate de sub control. Funcția vitală a informării publice, menită să ofere o perspectivă de...
Indiferența informațională, inerția, ignoranța asumată se impun pas cu pas ca reacții firești la mediul de viață, un „mono-partidism” steril și atotbiruitor. Asocierea directă a informării cu practicarea unor roluri-cheie în dinamica și ordinea instalate aflate în impas, învechire,...
Manipularea prin frică s-a impus de-a lungul timpului ca o dimensiune dominantă a controlului autoritar, agresiv asupra lumilor în care viețuim. Iată de ce mesajul public, în presă, în jurnalismul cotidian, este tot mai poluat cu vești proaste. Un truc...
2020 va fi un an aglomerat de stări și situații critice, drept care, din simplul instinct individual și colectiv de conservare am putea avea un prilej adesea probat de indiferență și inerție colectivă. De unde atâția oameni de calitate, responsabili...
Impasul „alegerii” în România actuală devine dominant, nu atât ca ocazie, cât prin sărăcia în diversitate, determinare, devotament față de o cauză clar definită și asumată. Rătăciți în ceață, într-o sărăcie de ținte și o aglomerare de ratări succesive, am...
Sesizăm ceea ce dispare, ignorăm ceea ce apare, încă fără nume, rătăciți într-un incendiar planetar rebel, adesea sălbatic. Iată câteva aspecte la care ajungi dacă analizezi atent, cu răbdare și interes țara în care trăim. România. 1. Risc vs normalitate...
Avem o lâncezeală plângăcioasă despre „soarta neamului” care devine un mod de a fi, de a supraviețui. Suntem „blestemați” de soartă, avem dușmani și nu putem depăși obstacole și apăsări dintre cele mai complicate. Oare? La nivel instituțional, structural...
Asumarea „vocației democratice” este în mare măsură prin viața curentă. Dincolo de speculații academice, multiplicarea acestui comportament și, mai ales, asumarea sa în solidaritate cu o comunitate căreia îi aparținem sunt „rădăcina” vocației democratice pentru o națiune… “Avem ca...
Cât de mult câștigă în atenție publică, recunoaștere și susținere, teme oarecum „secundare” pentru o agendă publică împovărată de sfidări, oportunități trecătoare și alianțe sumare? Tentația pentru „alarmă” în media, pe teme reale, dar plasate în plan secund pe...
Sărăcia actuală, în România, de lideri, de viziune, credibilitate şi curaj, asumate şi recunoscute unor persoane publice, devine, pe zi ce trece, una din cele mai grave şi costisitoare carențe ale lumii în care vieţuim. Comunicare, distribuţie, receptare ar...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
